Love in three corners

Doar perversul

*Perspectiva Patriciei:

Liam m-a lasat intr-un parc, dupa un drum cu masina de 20 de minute si nici macar nu mi-a spus nimic despre tipul pe care trebuie sa il gasesc. Stau, ma uit in jur, poate gasesc pe cineva cunoscut, dar nimic. In cele din urma incep sa ma plimb pe langa locul de joaca din parc si atunci vad ca eram aproape de un magazin "Victoria's Secret" unde m-am si dus in cele din urma. Ma uitam la modelele de costum de baie cand deodata o voce cunoscuta imi spune la ureche "Ar trebui sa cumperi pe verde si o marime mai mica, o sa iti puna in evidenta culoarea pielii si bustul", ma intorc socata de cele auzite si dau de Harry care avea un zambet pervers pe fata.

-"Ce cauti tu intr-un asemenea magazin?" intreb eu

-"Dar tu domnisoara ce cauti aici? Stii ca nu e bine sa mergi la cumparaturi singura? Cum ai putea sa iti dai seama ce sa-ti cumperi fara un sfat? Apropo iti cumpar eu costumul de baie." spune el serios dar cu o tenta de amuzament in privire

-"Nici sa nu te gandesti sa imi cumperi asa ceva, eu doar ma uitam. Se pare ca am un nebun dupa mine care tot ma pune sa gasesc oameni pentru urmatoarele indicii care m-ar duce la el. Chiar nu stiu cine este urmatoarea persoana." spun eu trista

-"Hmm.. Am putea rezolva asta, dar trebuie sa faci si tu ceva pentru mine. Ce parere ai?" zice Harry amuzat

-"Ce iti trece prin cap nu cred ca e ceva bun, dar fie." spun eu in cele din urma

A trebuit sa probez tot felul de costume de baie, chiar si lenjerie intima pe care am ajuns sa nu le cumpar pentru ca nu erau stilul meu, chiar daca Harry imi tot explica ca asta isi doresc barbatii. Cand am iesit din magazin extenuata de atatea probe facute, l-am vazut pe Harry cum venea in urma mea cu pungi de cumparaturi:

-"Ce faci cu astea?" intreb eu

-"Le-am cumparat pentru tine, chiar o sa ai nevoie de ele." spune el serios si mi le ofera

-"Ai innebunit? Unde crezi ca le-as imbraca? Pe covorul rosu la o premiera de film? Nu poti sa dai atatia bani pentru mine."zic eu indignata

-"Ba da, pot sa fac asta. Nu te mai enerva si priveste partea buna, ti-am luat si o cutie de bomboane, dar nu mai stiu in ce punga am pus-o." imi spune Harry

-"De unde ai cumparat bomboane? Noi am fost intr-un magazin de lenjerie in.." si nu am mai apucat sa termin ce aveam de spus pentru ca Harry m-a intrerupt cu tipatul lui de bucurie "Am gasit cutia de bomboane. Deschide-o!" spune el entuziasmat.
Ne asezam pe o bancuta din parc si il vad pe Harry cum avea un zambet imens de parca il astepta pe Mosul cu cadourile lui. Deschid cutia de bomboane de la el si gasesc un biletel in care scria: "Sper ca te-ai distrat cu Harry si ca nu ti-a mancat zilele, dar totusi aventura nu s-a termina si pana la mine mai ai mult de mers. Iti zic sa te pregatesti de o lunga plimbare care iti va deschide noi orizonturi."

-"Sper ca glumesti, nu?" ma intorc eu la Harry

-"Nu prea cred ca am de ce sa glumesc. Haide sa lasam cumparaturile in masina mea si o sa le duc eu la hotel mai incolo." spune el

-"Mbine." adaug eu bosumflata

Pana la masina lui Harry nu a durat mult, iar dupa ce am lasat cumparaturile acolo, a trebuit sa il urmez pe Harry. Nu aveam idee unde ms duce, sau daca il stie pe tipul care imi tot lasa mesaje pe unde are el chef. Iar atunci m-am prins: Harry are 20 de ani si le are si cu franceza, deci el il stie pe tipul misterios, dar unde ma duce?

-"Harry! Tu il stii pe tipul misterios si nu mi-ai spus? Unde este? Dar unde ne indreptam acum si de ce am nevoie de franceza pe care o sti?" incep sa intreb eu confuza

-"Nu pot sa iti spun nimic. Imi cer scuze dar sunt sigur ca totul va fi bine. Traieste clipa si nu te mai speria, nu o sa patesti nimic." imi spune el calm si imi ofera o imbratisare

Era mult mai inalt decat mine si eu de abia ii ajungeam la clavicule, dar s-a simtit atat de bine sa il imbratisez pe Harry, aveam nevoie de asa ceva. Nu a fost o imbratisare care m-ar fi dus cu gandul la ceva mai mult decat o prietenie, a fost o imbratisare prin care el a incercat sa ma linisteasca si sa ma faca sa cred ca totul va fi bine. Dupa ce ne-am retras din imbratisare ne-am indreptat spre un studio in care probabil baietii inregistrau. Cand am intrat acolo, toti vorbeau in franceza si ma simteam atat de singura in momentul ala, dar Harry a observat asta si a inceput sa le explice ceva in franceza baietilor de la sunet, iar cand toti au tacut, a inceput sa cante negativul piesei "Diana". Harry si-a pus castile si a mai luat o pereche pe care mi le-a pus mie si m-a luat de mana. Ne-am asezat la microfoane si el a inceput sa cante versurile pana la refren, unde, amandoi cantam, chiar daca nu aveam voce am vazut ca se bucura de micul nostru spectacol si am inceput sa ma simt si eu mai in largul meu. Cand s-a terminat melodia m-am dus la el si i-am spus: "Cred ca ma duci sa mananc ceva." si a inceput sa rada de mine pana cand mi-a raspuns "Sub scaun ai ceva".
M-am dus sa vad ce e sub scaun si am gasit un alt bilet in care tipul misterios imi spunea: "Ai cantat bine? De abia astept sa iti aud vocea live si nu doar inregistrata intr-un studio. Cred ca iti este foame. Normal ca iti este! Se pare ca trebuie sa te intalnesti cu cineva care chiar stie restaurantele pe aici, dar si cele mai bune mancaruri. Te las pe maini bune si vezi sa nu te pierzi prin acest oras mare." si cu asta m-a lasat cu gura cascata. Alta persoana? Nu mai vreau atatea secrete!

-"Harry! Despre cine e vorba? Spune-mi, te rog." am inceput eu

-"Nu pot sa-ti spun nimic. Eu trebuie sa plec pentru ca avem repetitii. Ai grija de tine." imi spune el si se grabeste sa plece pe usa studioului

-"Dar nu aici aveti repetitii?" intreb eu vazand ca se tot intoarce sa vada ce fac eu, dar imi zambeste la intrebarea mea si incepe sa fuga.

In cele din urma ajung iar singura si moarta de foame prin Paris, sperand sa dau peste urmatoarea persoana care ma poate salva.

#Heei! Sper sa va placa si capitolul acesta! Chiar vreau sa va aud parerile!❤