Love in three corners

Anonimul asta

In timp ce asteptam ca acea persoana sa-si faca minunata aparitie si sa descopar cine este, m-am decis sa ma duc in cautarea unei patiseri de unde as putea sa-mi iau ceva de mancare. Tocmai atunci am realizat cat de norocoasa pot sa fiu, printr-o intamplare ciuata care clar fusese creata de destin am reusit sa-mi intalnesc trupa preferata si sa am ocazia si sa-i cunosc in persoana.

Pana la urma se pare ca Parisul nu este asa de rau, are si partile lui bune.
In cele din urma am gasit o patiserie si asteptam la coada, ma gandeam destul de mult la ultima scrisoare, mai degraba la persoana care mi le scria. Oare cine este si ce vrea de la mine?! Pare totusi ceva suspect avand in vedere ca toate scrisorile au legatura cu baietii din trupa. Dintr-o data simt doua maini pe soldurile mele si inghet, ma intorc repede si practic il lovesc pe individ cu geanta.

-"Nu da! Stai!" striga persoana la mine si isi da ochelarii jos
-"Oh, nu! Imi pare asa de rau Niall, dar nu stiam ca esti tu. Nu te mai furisa asa pe langa mine data viitoare ca nu vreau sa te vad cu un ochi umflat." rad eu de el
-"Asa de periculoasa esti? Ar trebui sa-l anunt pe..." si se opreste din vorbit dintr-o data
-"Pe cine trebuie sa anunti? Pe tipul cu scrisorile? Te rol Niall spune-mi cine este, simt ca toata lumea imi ascunde ceva"
-"Nu stiu despre ce scrisori vorbesti, am si uitat ce iti spuneam mai devreme. Sunt putin cam aerian in ultima vreme, dar tu ce cauti aici de una singura?" spune el curios
-"Nici eu nu stiu crede-ma. Harry m-a lasat singura aici dupa ce am trecut pe la studio. Da chiar nu aveti repetitii acum?" zic eu suspicioasa
-"Aa... repetitii?! Ah, ba da! Doar ca eu nu m-am dus pentru ca-mi era prea foame. Vrei sa mergi cu mine sa mancam ceva?" ma intreaba el si ii multumesc in gand ca s-a gandit si la mine.
Isi pune ochelarii la loc si incerc sa tin pasul cu el pe unul din trotuarele aglomerate ale Parisului, dupa 10 minute de mers ne oprim in fata unui restaurant, ne asezam si ii spunem chelneritei comanda noastra, in timp ce asteptam sa ne vina mancarea m-am dus pana la baie sa-mi verific machiajul.
Cand sa ma apropii de chiuveta si sa ma uit in oglinda vad in coltul din dreapta jos al acesteia un plic mic, il iau si il intorc sa vad daca scrie ceva pe spatele lui si spre uimirea mea, numele meu aparea acolo scris de mana. Il deschid curioasa sa vad daca e tot de la misterioasa persoana si incep sa citesc: "Se pare ca pana la urma ai ajuns sa te intalnesti cu prietenul meu, dar sper sa-ti placa mancarea pe care o s-o primesti. Sunt asa nerabdator sa te vad si chiar vreau sa te fac sa te simti bine in orasul acesta minunat. Incearca sa nu te mai stresezi cu gandul ca pot sa-ti fac ceva rau pentru ca eu iti vreau binele si vreau sa te distrezi dar de data asta incearca sa nu mai fi calcata de vreo masina."
Hmm... Se pare ca trebuie sa ma distrez? Pai atunci asta o sa fac pana o sa te gasesc domnule anonim. Ma intorc la Niall si vad ca mancarea ne-a venit, ne apucam sa mancam si discutam de-a lungul mesei. Niall este o persoana foarte interesanta si amuzanta avand in vedere ca mai bine de jumatate din timpul pe care l-am petrecut cu el m-a facut sa rad. In cele din urma am plecat de la restaurant si imediat cum am iesit de acolo i-a sunat telefonul si parea putin agitat. S-a distantat putin de mine dar nu foarte mult, astfel am putut sa aud cateva fraze: "Da, nu mai dureaza mult" , "Acum vrei sa o aduc? Pai si ce ii spun?" , "S-a facut!". Oare a vorbit cu anonimul? De ce nimeni nu vrea sa-mi spuna cine este? Ce urmaresc toti?
-"Hei, stiu ca esti nelinistita dar calmeaza-te, nu te mananca nimeni." incearca el sa ma calmeze
-"Multumesc, sunt ok. Ai treaba acum? Ca ma gandeam sa iau cateva suveniruri pentru prieteni si familie daca tot plec maine acasa, vrei sa ma insotesti?" il intreb eu
-"Da, desigur" imi spune el
Intram prin cateva buticuri dar nu prea gasesc ceva accesibil si nu pot sa iau foarte multe lucruri la preturile care sunt. In cele din urma ajung sa-l pierd pe Niall prin multimea de oameni de la un semafor si se pare ca iar am ajuns de una singura intr-un oras necunoscut.