Vedetă sau Iubită?

capitolul 79

   După 10 minute petrecute oarecum normal, de parcă Ma-Ry simții că Taehyung dădu un semn, aceasta își reaminti că poate băieții au și ei treburile lor, dar Jungkook i-o luă înainte.
-Băieții, cred că ar trebui să mergem... spuse cu rețineri.
-Și să o lăsăm singură? întrebă Hoseok.
-Băieți, Jungkook are dreptate, sunt mai bine acum, puteți pleca liniștiți, sigur aveți și voi treburile voastre...plus că, tu Jimin, ai acasă o graviduță care te așteaptă și de care trebuie să ai grijă. spuse, Jungkook mulțumindu-i în gând.
-Dar...
-Nici un dar, Jimin. Știu ce vrei să spui, că Mi Re știe că ești aici și că nu e singură, e cu sora ei. Dar cu toate astea, ar trebui să fi lângă ea, îi face bine...plus că sunt mult mai bine, voi m-ați ajutat mult, și Taehyung sigur trebuie să apară.
-Ești sigură că vrei să te lăsăm? o întrebă Namjoon, grijuliu.
-Sunt bine Joon, puteți să mergeți, nu trebuie să stați după fundul meu.
-Tu chiar ești ceva... spuse Yoongi, luând-o în brațe. O să-l omorâm maine pe Tae.
-Bineînțeles, dacă nu-l omoară ea înainte. spuse Jimin.
-Să sperăm. spuse Jin, făcând-o să zâmbească.
-Serios băieți, chiar puteți să plecați, sunt mai bine.
-În regulă, dacă tu zici, așa să fie. spuse Namjoon, ridicându-se
   Odată ajunși în fața ușii, fata îi îmbrățișă pe toți, zâmbindu-le, încercând să pară tare.
-Ai grijă, da? Și nu te mai stresa, Taehyung sigur trebuie să ajungă. îi spuse Jimin, luând-o în brațe și pupând-o frățește pe cap. O să-i spun lui Mi Re să te sune.
-Bine. îi spuse ea, dând din cap și zâmbind.
-Sigur nu vrei să rămân eu cu tine? o întrebă Jungkook, luând-o în brațe.
-Sigur, stai liniștit! Cum am spus, sunt mai bine.
-Offf, bine atunci. spuse el, oftând, luând-o în brațe. Nu fi rea cu hyung, sigur are un motiv. îi spuse îndepărtandu-se, ea doar dând din cap, cu o privire de căprioară plouată.

   După nici 5 minute, soneria uși se făcu auzită, iar fata alergă disperată, în speranța de a fi el, fără a se mai uita pe micuțul ecran care îi arăta cine este la ușă, însă când deschise ușa, fu total altceva decât prezența baiatului.
-Îți bați joc de mine?! Asta e cumva o glumă!? strigă fata, nervoasă, luând buchetul de trandafiri. Chiar nu-mi arde de așa ceva! strigă iar, crezând că poate e alt redus mintal, ca și Chanyeol, însă nu văzu pe nimeni. Eu îl vreau doar pe Tae... spuse în șoaptă, uitându-se la buchet și intrând iar în casă.
   Aceasta intră înapoi fără a mai spuse ceva, și așeză marele buchet pe măsuța din living, începând să-l analizeze, până când văzu bilețelul și îl luă, începând să-l citească în gând.
"100! Doar numără-i...cu toate că nici toate florile din lume nu se compară cu tine. Singura floare pe care o iubesc neîncetat!                    Semnat: Al Tău!♡"
°-Nu mai de asta îmi ardea! Auzi și tu, cică "al tău", poate a lu' mă-ta!° răbufni nervoasă, lăsând biletul.°Oare chiar sunt o sută?° se întrebă încruntată, privind buchetul, un mic zâmbet apărându-i la gândul că oare cum ar fi fost dacă erau de la Tae al ei.°Deci: 1, 2, 3, 4, 5...99. Lipsește unu.° spuse fata, după ce numără trandafirii de doua ori pentru a fi sigură că nu greșește, apoi observă ceva la trandafiri, ce o făcu să fugă la ușă.
   Ajunsă în fața ușii, aceasta puse mâna pe clanță și își trase aerul înainte, apoi deschise ușa, rămând mută de fericire, în fața ei aflându-se băiatul pentru care își făcu griji până în momentul de față.
-Ți-a luat cam mult. îi spuse Taehyung, zâmbind cald, având o mână la spate.
   Fără a mai scoate vreun cuvânt, Ma-Ry îl luă în brațe, simțind că toate grijile se risipesc, ochii ei începând să aibă lacrimi, însă după câteva momente, aceasta îl împinse, rupând îmbrățișarea.
-Pe unde ai tot umblat?! Știi câte griji mi-am făcut pentru tine!? De ce n-ai răspuns la nenorocitul ăla de telefon?! țipă fata la el, lovindu-l cu pumnii și palmele în piept, dând drumul lacrimilor amare și dulci. Știi câte griji mi-am făcut?! țipă iar, dar stins, lipindu-și fruntea de pieptul lui, acolo unde își odihnea și pumnii, putând să-i audă bătăliile inimi, pe care le iubea.
-Shh, gata, acum sunt aici. spuse băiatul, strângând-o la piept și încercând să o oprească din plâns, acesta simțindu-i durerea.
-Nu Taehyung, nu! spuse ea, retrăgându-se cu lacrimi în ochi. Tu știi măcar câte griji mi-am făcut pentru tine? Simțeam că înnebunesc Tae, habar n-aveam de tine, nu știam unde să te caut sau ce să fac, dacă nu erau băieții, nu știu cum m-aș fi descurcat. Îmi făcusem fel și fel de idei în cap, Tae. Puteai să-mi dai măcar un amărât de apel sau mesaj...dacă nu vreai să-mi dai mie, puteai să le dai băieților. spuse tristă, durerea simțindu-i-se în glas. Știu că ești idol și trebuie să mă obișnuiesc cu asta, dar parcă ne-am promis să ne spunem orice...
-Știu iubito, știu că am greșit. Nici măcar n-am cuvinte ca să-ți pot cere iertare, dar jur că îți pot explica tot...am fost la cursurile de română și am plecat grăbit de la companie deoarece întârziasem puțin, și am uitat să te sun ca să te anunț...apoi, după ce am terminat, chiar m-am gândit la tine și am vrut să te sun, dar îmi murise telefonul...de aceea nu ți-am putut răspunde sau suna...îți jur pe ce am mai sfânt că n-a fost nimic altceva. îi spuse el, ea văzându-i sinceritatea în ochi.
-Poate că așa o fi Tae, dar puteai să faci rost un minut de un telefon...puteai să-i ceri profesorului...
-Știu, și într-un final am făcut rost, dar m-am gândit că sigur ești cu băieții, așa că l-am sunat pe Kook și l-am rugat să te lase singură...am vrut să te sun, dar m-am gândit să te las să-ți verși nervi direct pe mine, nu prin telefon.
-Când l-ai... vru să-l întrebe, apoi își aminti când Jungkook plecă ca să vorbească la telefon.
-Mă ierți? o întrebă el, scoțând de la spate un trandafir alb. Te rog... spuse cu o față de cățeluș plouată.
-Deci d-aia lipsea un trandafir. îi spuse ea, privind trandafirul și zâmbind trist, încă cu lăcrimi în ochi, el observând-o.
-Să înțeleg că da? o întrebă cu speranța, ea doar tăcând și luând trandafirul din mână lui.
-Să înțelegi că da. îi spuse iar, el luând-o strâns în brațe.
-Doamne, chiar nu am cuvinte să-ți mulțumesc! Știu că sunt un prost și am făcut o greșeală imensă, dar te iubesc. Îți jur!
   După câteva momente de stat așa îmbrățișați în liniște și armonie, Ma-Ry rupse îmbrățișarea și îl lăsă pe acesta să intre.
-Ți-e foame? Ai mâncat ceva? îl întrebă grijulie, îndreptându-se spre buchet.
-Da, n-am mâncat nimic. îi spuse Taehyung, urmând-o. Sper că tu ai mâncat.
-Te-am așteptat pe tine... îi spuse fata, întorcându-se spre el și strângându-și buzele într-o linie.
-Nu trebuia, tu trebuia să mănânci. spuse el grijuliu.
-N-am putut...de fapt, n-am vrut să mănânc fără tine. îi spuse ea, rușinată, întorcându-se cu spatele la el și încercând să se gândească unde să pună trandafirul.
-Ăsta vine aici. îi spuse el, cuprinzând-o în brațe pe la spate și punându-și mâna peste a ei, îndreptând-o spre mijlocul buchetului.

În drum spre casa băieților:
-Să sperăm că mâine îl mai găsim viu pe Taehyung. spuse Yoongi.
-Sunt sigur că este bine și Ma-Ry la iertat. îi spuse Jungkook, stând cuminte pe bancheta din spate.
-Știi Kook, chiar sunt curios de ceva. Cum se face că ești atât de apropiat de Ma-Ry, pe când de alte fete, sau mai bine spus majoritatea, fugi...pari foarte apropiat de ea, adică, i-ai răspuns numai decât la telefon, ți-ai făcut griji pentru ea și ai lăsat-o să-ți stea în brațe...cumva o placi...? îl întrebă Namjoon, de pe locul pasagerului, întorcându-se spre el.
-Doamne ferește, nu, hyung! răspunse Jungkook, aproape instant. Adică țin la ea, dar ca la o soră, nimic mai mult...o simt apropiată de mine și îmi dă sentimentul de frate mai mare, îmi place ca o soră, hyung.
-Ești sigur Kook? Adică și mie mi s-a părut că ești cam apropiat de ea...e printre puținele și singurele fete pe care le-ai lăsat așa aproape de tine și să te atingă, fără să-ți fie frică. îi spuse și Yoongi.
-Sunt sigur hyung, o plac și țin la ea doar ca la o soră. Și chiar dacă mi-ar place, nu m-aș băga între ei pentru că am văzut cât îl iubește pe hyung și el pe ea...plus că mie îmi place doar de Eon Jin. spuse Jungkook, întinzându-se pe toată bancheta și trecându-și mâna prin păr.
-Încă îți mai place de ea? îl întrebă Yoongi, privindu-l prin oglinda retrovizoare. Ya! Lasă-ți piciorele jos că-mi murdărești mașina și abia ieri a fost spălată! strigă, privindu-l ucigător.
-Nici măcar eu nu fac așa cu Porschi (Porși) a mea. îi spuse băiatul, ridicându-se în fund.
-Deci, încă o placi pe Eon Jin? îl întrebă Namjoon, privindu-l, el aprobând din cap. Taehyung o să te omoare. îi spuse, râzând împreună cu Yoongi.

--------------------------------------------------------------
    Hmm...oare ce legătură are această Eon Jin cu Taehyung...cine o fi, ce o însemna și ce importanță o avea pentru el?🤔
#sper că nu ați uitat că °...° înseamnă că vorbește în română#
Porschi= Porsche într-un mod mai drăguț 🤣🤷🏻‍♀️