Floare de maidan !NEW!

Capitolul 21

— E numai vina ta! îi spun printre lacrimile care-mi curg șiroaie. Tipul care a scăpat data trecută s-a întors! Tocmai în fața casei mele și mi-ai promis că nu se va mai întoarce!

— Intră în casă, îmi spune Jekyll și încearcă să mă prindă de mână dar mă feresc.

— Mi-a spus că și prima dată, m-au atacat ca să-ți transmită ție un avertisment! Au crezut că eu sunt iubita ta și mi-a zis să-ți spun să te retragi din zona de sud altfel... o să am cicatrici mai... urâte și mai mari decât ale tale!

Nu mă pot opri din plans și din țipat. Jekyll își duce mâinile la ceafă îngrozit. În timp ce tipa de lângă el pare plictisită.

— Fă bine și rezolvă problema! Îi spun și fug înapoi spre casă, nepăsându-mi dacă mai pățesc ceva pe drum.

Îl aud alergând pe Jekyll în urma mea și mă oprește cuprinzându-mă în brațe dar mă zbat să scap.

— Nu mă mai atinge! Mă doare!

Jekyll își retrage mâinile și mă privește îndurerat. Nici nu vreau să știu cum arăt.

— Te rog, spune el îngrijorat. Lasă-mă măcar să te conduc acasă.

— Nu! Nu vreau să te mai văd! Ești un minciunos! Lasă-mă să plec, îi spun și plec fără să privesc în urmă dar de data asta nu mai aud pași în spatele meu.

Deși sunt prea panicată, speriată și îngrozită de ceea ce am pățit, știu că dacă cineva vrea să mă ucidă, o poate face ușor. Pentru că eu nu am nicio protecție. Nici măcar pe cea a lui Jekyll. Altfel nu mi s-ar fi întâmplat asta.

Protecția lui s-a dovedit a fi exact cea care a instigat violența. Dacă nu mă conducea acasă așa des, nu mă confunda nimeni cu o persoană importantă din viața lui.

Ajunsă în casă, evit reflexia oglinzii, aruncându-mă pe pat și plângând în hohote până la epuizare. După ce aproape că nu mai am lacrimi de vărsat și am amorțit de durere, aud în camera mea mișcare și țip din toți plămânii speriată.

— Sunt eu, îmi spune Jekyll pe un ton blând și aprinde veioza de lângă pat dar eu îmi feresc fața.

— Pleacă de aici! De ce mai ai chei de la casă?

— Nu mai am. Nu plec până nu te liniștești, spune și se așează pe marginea patului.

Oh, Dumnezeule! Omul ăsta a intrat în casa mea și fără chei. Mi-e foarte clar că zilele îmi sunt numărate deja. Și nu pentru că locuiesc într-un cartier periculos, ci pentru că am de-a face cu Jekyll, și toți dușmanii lui pot să-mi ia gâtul foarte ușor. Idioții chiar cred că eu sunt prea importantă pentru el.

— Cum ai intrat? Îl întreb țipând.

— Liniștește-te, te rog, îmi spune și mă cuprinde în brațe dar eu mă zbat ca să-l resping. Te rog, îmi repetă tot mai încet cu un glas afectat.

Într-un final îmi consum toată energia și cedez. Plâng în brațele lui într-un mod în care n-aș fi vrut să mă vadă nimeni niciodată.

Jekyll mă strânge tare la piept și mă mângâie pe cap.

— Iartă-mă, îmi spune. E numai vina mea. Iartă-mă, iubito.

Alintul lui nu trece neobservat pe lângă urechile mele dar cred că deja mă încurcă cu iubita lui, proaspăt venit de la ea.

— O să-l fac să plătească, îmi spune cu ură în glas. Nu o să mai scape de data asta.

— Fă-l să dispară, îi spun condusă de furie.

— O să fac ce vrei tu, îmi spune mângâindu-mă pe spate. Îți jur că nu-l vei mai vedea în viața ta, dar te rog liniștește-te.

Și chiar dacă știu ce înseamnă amenințarea lui, nu mă interesează atâta vreme cât atacatorul nu va mai fi un pericol pentru nimeni.

După un timp reușesc să mă calmez. Chiar dacă brațele lui sunt cele care m-au alinat, nu-l pot ierta pentru ceea ce am pățit.

Jekyll mă desprinde de pieptul lui și-mi analizează fața.

— În ce hal arăt? Îl întreb resemnată.

— Ai buza spartă... și ești vânătă la obrazul drept, îmi spune ca și cum se putea mai rău.

Și sunt convinsă c-a văzut mai rău. Cicatricele de pe fața lui sunt o mărturie în sine.

— Doar atât? Îl întreb surprinsă căci eu mă simt ca lovită de tren.

Îmi ridic tricoul să-mi văd coastele și Jekyll mă ajută dar se încruntă când vede vănătăile de pe coaste și le acoperă înapoi cu tricoul, în ochii lui apărând o privire întunecată pe care nu cred că am văzut-o vreodată atât de aproape. Și cred că ăsta e Hyde din el, cel capabil să facă lucruri șocant de rele, căci mă sperie puțin.

— Nu vei mai fi singură de astăzi, îmi spune crunt de serios. De mâine, Ten și Lux te vor supraveghea cu schimbul, până îl prind pe gunoiul ăla. Nimeni, în afară de mine nu va mai intra în casa ta, îți promit, îmi spune Jekyll privindu-mă îndurerat în ochi.

Jekyll se ridică de pe pat și își dă jacheta jos.

— Ce faci? Îl întreb speriată.

— Nu te las singură peste noapte, spune hotărât.

Uneori Jekyll e cel mai copilăros tip, alteori e cel mai matur bărbat. Iar atitudinea lui de acum nu lasă loc de discuții. Și, deși sunt supărată pe el, prefer să nu rămân singură.

— Iubita ta nu te așteaptă? Îl întreb flegmatic, căci norocoasa a scăpat neînvinețită deși ea era destinatara.

Mă ridic de pe pat și, fără nicio jenă și păsare, rând pe rând, îmi dau jos hainele stropite de sânge, chiar în fața lui. Nu le mai suport.

— Am rupt-o definitiv cu Paulina, îmi spune dar apoi ochii îi se plimbă pe trupul meu acum învelit doar în lenjeria de dantelă neagră.

— De ce? Îl întreb în timp ce-mi dau și sutienul jos privindu-l în ochi.

Lumina slabă a veiozei din cameră, îmi dă curaj să mă dezbrac, și după ce am crezut că-mi pierd viața, chiar nu-mi mai e rușine cu trupul meu sau cu ce crede Jekyll despre mine.

— Pentru că am văzut că te deranjează să am o iubită, îmi spune afectat privindu-mi sânii goi.

Cred că nu am auzit bine, căci, ce-i drept, urechile încă-mi țiuie de la lovituri.

— Când ai văzut asta?

— Prima dată? Când ai fost la mine ca să te tatuez și m-a sunat ea, îmi spune uitându-se în ochii mei dar după felul în care s-a înțepenit în loc, nu pare să-i fie ușor să fiu aproape goală în preajma lui. Ultima dată m-am convins la aniversarea mea.

Pe naiba! Din simplele mele grimase, vrea să mă facă să cred că deja m-a citit? Nu că n-ar avea dreptate. Și chiar dacă ne placem, asta nu e suficient pentru mine pentru că în momentul ăsta îl urăsc pentru ceea ce mi s-a întâmplat.

Îmi iau halatul pe mine și caut lenjerie curată pe care să s-o iau cu mine la baie dar Jekyll mă oprește și-mi prinde degetele între ale sale lăsând lenjeria să cadă pe jos.

— Dă-mi o șansă, îmi spune iar eu rămân blocată. Știu că nu e momentul potrivit acum, dar o să vreau o șansă.

— Ai o șansă să mă răzbuni, îi spun încă afectată de bătaie.

— O să te răzbun, iubito. Dar eu vreau o șansă la inima ta, îmi spune apropiindu-se încet de buzele mele dar îi refuz sărutul și mă retrag din mâinile sale calde.

E prima dată când Jekyll îmi spune ce vrea de la mine și, deși mă mișcă puțin, e prea târziu acum. Îmi adun lenjeria curată de pe jos și merg la baie să fac duș. Abia aici mă văd cum arăt și pot să spun că nu mai vreau vreodată să trec prin așa ceva, iar asta înseamnă să nu-i ofer lui Jekyll nicio șansă.

Când ies din baie îl găsesc pe Jekyll dormind pe fotoliu. Mă pun tiptil pe pat și sting veioza. Nu-mi place să-l las așa dormind dar sunt prea supărată pe el acum.