Capitolul 12

2.3K 282 12
                                    

"You are the snake, get around me

And it came with rain

Never seen what raining"


După scurta mea ședere la Camila, încep să mă îngrijorez cum voi merge acasă prin străzile întunecate și înfiorătoare ale ghetoului. Dar când deschid poarta Camilei, îl găsesc pe Jekyll stând rezemat pe motocicletă cu brațele la piept, îmbrăcat ca de obicei în negru, cu părul în vânt și bandana care-i acoperă fața, ca cel mai frumos mister. Nu pot să nu zâmbesc. Vorbele lui Alroy îmi trec prin gând ca un avertisment dar nu-l văd pe Jekyll așa și le alung repede.

Observ fugitiv că Jekyll mă privește de jos în sus analizând ținuta mea.

— Ce cauți aici? Îl întreb curioasă de faptul că știa unde sunt.

— Mă asigur că ajungi acasă, îmi spune iar cu vocea lui atrăgător de răgușită. Hai, urcă, îmi spune întinzându-mi casca sa.

Mă urc fără prea multe comentarii și savurez plimbarea cu motocicleta, care începe să-mi placă tot mai tare. Nu mi-am imaginat că pot trăi niște emoții atât de unice și o adrenalină atât de înbucurătoare.

Ajunși în fața casei, îmi dau casca jos și i-o înapoiez. Îl suprind iar pe Jekyll privindu-mi trupul sau hainele. Nu știu ce îi atrage atenția mai tare.

— Prea masculină pentru tine ținuta mea? Îl întreb amuzată.

— Nu. Îmi place. Negrul e culoarea mea favorită, iar dacă ai de gând să mă corectezi și să-mi spui că e non-culoare, nu te mai duc acasă.

Zâmbesc la replica lui. Nici nu aveam idee că știe ceva despre culori și non-culori.

— Nici nu mi-a trecut prin cap, îi mărturisesc.

— Dar ceva îți trece prin cap, îmi spune el încruntându-se. Îți muști buza aia prea tare.

Nu mi-am dat seama că-mi mușc buza.

— Da, îi mărturisesc într-un final. De unde știi mereu unde sunt?

Jekyll mă privește înclinându-și capul într-o parte de parcă e evident răspunsul.

— Eu știu tot ce mișcă în acest cartier, spune anost.

Am o vagă bănuială că Alroy l-a anunțat. Că asta i-a pus să facă, să mă protejeze și să-i dea raportul despre mine. Lucru care pe Vincente l-a deranjat enorm, eu neavând legătură cu ei.

— Nu trebuia să fii la petrecerea lui Lux acum? Îl întreb cu o relaxare tot mai mare în prezența lui.

N-aș fi crezut vreodată că mă pot simți în siguranță lângă un tip periculos și pe care cel mai des îl văd noaptea.

— Ba da. Ce parte n-ai înțeles din faptul că-i sunt dator bunicului tău?

Abia acum realizez că e indispus, poate chiar nervos.

Cred că pe undeva credeam că are vreun interes față de mine, dar acum că văd că nu face nicio mișcare, ci doar mă duce acasă, încep să cred că tipul chiar e un om de cuvânt, și toți cei care-l cunosc, se înșală. Jekyll nu e interesat de mine în felul ăla. Își întoarce motocicleta dar eu nu-s pregătită să-l las să plece atât de repede.

Floare de maidan !NEW!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum