Draga G,

Capitolul 5

Draga G, astazi am trait ceva ciudat, ma duceam la noi mei prieteni baieti si m-am dus sa cumpar o cola asa cum iti cumparam si tie, purtam tricoul ce mi l-ai luat tu si stateam cu cola in brate si ma uitam la mine in oglinda de la lift si ma gandeam cum acum un an veneam la tine asa, dar acum am reusit sa am prieteni noi baieti cu care sa imi petrec timpul, dar din fericire nu plac pe niciunul, pentru ca nu as mai putea sa plac vreodata un om care vreau sa imi fie prieten, asa cum imi doream si de la tine, dar naiva de mine nu ti-a putut rezista, asa ca m-am indragostit ca o proasta, dar nu ii nimic, nimeni nu se naste destept, nici macar tu, asa cum te crezi. Cand am ajuns in apartamentul noilor mei prieteni, mi-au spus ca diseara merg la terenu de fotbal ca au meci si cu mult curaj am calcat pe terenu ala de fotbal unde mi-am pierdut zile intregi sa te privesc cum te faci ca stii fotbal. Pentru prima oara eram pe terenu ala, fara sa ma uit la cineva anume, ci doar sa ma bucur de meci, asa cum e el. Eram mandra de mine ca pot sa port tricoul de la tine si sa fiu in locu in care noi am trait atatea lucruri. In care eu am simtit atatea lucruri despre tine.

Am intrat la facultatea de teatru, exact a doua zi dupa ce mi-ai spus ca nu am talent. Uite ce, te poti lua de mine, de orice vrei tu, dar nu de arta mea pentru care stii si tu ca as accepta sa dorm pe o banca decat sa nu joc teatru. M-a durut, dar acum in timp ce scriu asta realizez ca parerea ta nu mai conteaza pentru mine si ca stiu ca eu pentru asta m-am nascut si poate pentru asta voi muri. G, stiu ca intr-o zi o sa fiu cineva mare si o sa te uiti la mine cum stralucesc si o sa plangi. O sa plangi pentru ca desi ai reusit sa imi iei tot, nu mi-ai luat pasiunea de a urca pe scena, nu mi-ai luat inspiratia, nu mi-ai luat viata mea de artista. Daca as fi ramas langa tine, te-as fi ales pe tine doar pentru ca te iubeam orbeste, dar privind in spate cel mai bun lucru a fost ca am stiut cand sa plec si m-am vindecat de tine prin teatru. Am lasat toata durerea sa iasa in fata publicului. Nu ma mai doare cand te scriu, nu ma mai doare cand ma gandesc la tine, nu mai simt cum inima imi bate. Simt de parca esti doar un persoanj fictiv pe care eu l-am invetat si atat.

Tu in schimb nu o sa iti gasesti niciodata calea, pentru ca nu stii cum e sa tremuri de dorinta sa faci ceva, nu stii cum e sa plangi ca iti doresti ceva, tu nu stii nimic. Si poate nu stii nici nimic despre mine. Uite ce, intr-o zi o sa fiu fericita in bratele altuia caruia o sa ii povestesc despre tine, te voi povesti asa cum pot eu, ii voi spune totul despre tine si il voi lasa sa imi ia inima in maini si sa o lipeasca inapoi, il voi lasa sa adune de pe jos toate cioburile care inca stau imprastiate pe podeaua mea, dar pana atunci voi iubi teatrul si voi face asta toata viata, pentru ca eu m-am nascut cu țel pe lumea asta, eu am un drum.

Tu, G, ti-ai gasit drumul?