Draga G,

Prefata

Iubesc sa scriu, dinainte sa te fi iubit pe tine G., dar am uitat decat de fericita ma face acest lucru sau mai bine zis decat de libera ma face sa ma simt pentru ca tu printre toate lucrurile pe care mi le-ai luat, mi-ai luat si bucuria de a scrie si citi, dar astazi sunt cea mai puternica si ma intorc la latura mea artistica, cea pe care tu ti-ai dorit sa ma faci sa o uit, sa ma faci sa ma simt ca nu sunt artista si nici intelegatoare de arta. Si stii care e chestia ca ajungeam sa ma intreb si eu ca poate nu e de mine chestia cu arta, dar daca nu era scrisul si teatrul eu nu m-as fi ridicat niciodata de pe neneorocita aia de podea rece plina de lacrimile mele ce curgeau pentru tine. Arta ma salvat de tine. Arta ma salvat de gandurile negre. Arta mi-a redat fericirea pe care tu mi-ai luat-o. Pentru ca pe orice scena m-as afla cu orice sursa de lumina sau nu, eu am sa stralucesc. Si stii de ce? Pentru ca oricat ti-as fi dorit, lumina e ceva cu care te nasti, nu ceva ce poti lua, asa ca oriunde m-as afla voi lumina ca o stea in noapte si voi arata calea bunatatii.

Aceasta carte nu e despre tine, asa cum vei crede si te rog eu sa nu te simti flatat, aceasta carte e despre mine cum m-am inecat, dar am supravietuit. Te rog sa ma scuzi, daca te vei simti ofensat, dar am de gand sa povestesc doar adevarul asa cum eu l-am vazut, iar daca nu iti convine scrie si tu o carte in care sa le spui tuturor ca eu nu te cunosc si nici nu am facut-o vreodata, spunele tuturor cum tu nu m-ai iubit niciodata, dar ti-ai dorit sa ma ti captiva pe doua saltele intre patru pereti, cu un tablou pe perete, un birou langa cap, un fotoliu si un suport de haine cumparat de mama ta. Daca as putea sa desenez ceva, as desena camera aia a ta care mi-a fost colivie mie pentru ca ii stiu fiecare detaliu, desi am zile in care le uit, dar in zilele acelea ma urasc pe mine pentru ca nu vreau sa uit nimic, oamenii puternici nu uita, oamenii puternici merg mai departe.

Intr-o zi am uitat cum il chema pe motanu tau, am stat o noapte intreaga sa imi amintesc, dar acum stiu ca Leo, ce amuzant asa il chema si pe profu de desen din liceu.

Dragi cititori, in aceasta carte voi aseza ganduri si poate cele mai dureroase lucruri pe care le-am simtit vreodata. Voi scrie despre tot ce ma durut vreodata, despre tot ce am iubit vreodata, despre viata mea care a fost rai si iad, infern si bucurie. Nu e o carte a cuvintelor frumoase, a gandurilor frumoase si as vrea sa plangeti si voi si sa simtiti macar un pic din durerea mea, sa nu ma urati pentru asta, o fac eu destul, dar am sa va zic un adevar: orice om merita sa sufere pentru ca doar din suferinta se naste fericirea.

Sa va luati o cutie de servetele langa voi, iar cand simtiti ca nu mai puteti luati o pauza si priviti cerul, pentru ca orice s-ar intampla pe lumea asta cu mine sau cu voi, macar am impartit acelasi cer, acelasi soare, aceleasi stele si aceiasi luna blanda.

Intindeti mana pentru ca eu tocmai o apuc pe a voastra si am sa va fac turul sufletului meu.

Marea iubire nu e cea pe care o iubesti tu cel mai mult, ci e cea care te iubeste cel mai mult...

Tu tocmai, ai pierdut-o, G.