Auzi si tu cum ploua? Normal ca auzi doar impartim acelasi nenorocit de oras mic care poate sa para atat de mare uneori. Mereu m-am gandit ca in orasu asta mic e imposibil sa nu vezi oamenii o perioada lunga, apoi nu te-am vazut pe tine cam vreo 6 luni si a inceput sa mi se para atat de mare si gol. La inceput imi doream sa te vad, apoi ma bucuram ca nu, iar acum mi se pare ca prea ne intalnim prea des. Desi nu ne intalnim intamplator, la noi lucrurile sunt planuite bine dinainte, dar nu de noi ci de Universu asta care uneori pare ca isi doreste sa ne aduca impreuna doar sa imi arate mie cat de bine mi fara tine. Dar oare chiar imi e atat de bine fara tine? Ma tot intreb uneori asta si parca nu gasesc un raspuns care sa ma multumesca. Uneori parca mi-as dori sa iti fie rau, uneori parca as vrea sa nu existi si uneori ti-as vrea tot binele. Nu stiu ce mai vreau dupa atatea lacrimi si suferinta, nu stiu ce mai caut, dar stii ce nu inteleg ce cauti tu in viata mea iar, mi-as dori uneori sa gasesc o lampa fermecata si sa te fac sa dispari, apoi mi-as dori sa te stiu suferind dupa mine. Nu imi gasesc linistea niciodata pentru ca nu exista....
Cel putin pentru mine nu exista ideea de liniste sau ideea de am fi bine, la mine e simplu ori e tristete ori e fericire, calea de mijloc, echilibrul nu exista. Nu imi gasesc echilibrul. Dar stiu ca nu e la tine.
YOU ARE READING
Draga G,
Romance"Intr-o zi cand am sa ma fac mare, am sa asez intr-o carte tot ce tu ai trezit in mine, tot ce m-ai invatat, tot ce mi-ai dat si tot ce ti-am dat. In cartea aceea voi povesti exact asa cum cred eu ca a fost povestea noastra pentru ca am avut una. C...
