Recenzii Gratis

#12 | WORKING Session | How I Met Your Mother | 101 & 504

Am un proiect la care lucrez. Nu e complex însă are niște necesități care mă limiteaza (acțiune real time, flashbacks, 4 povs de sine stătătoare, fiecare capitol o poveste, dialog -- eu cand mă fac mare vreau să scriu sitcomuri) pe care am tot încercat să le satisfac până am epuizat stocul de artificii și așa puține. Pe scurt, am nevoie să văd cum au mai facut alții mai deștepți.

Scop Personal: Ce anume a făcut HYMYM asa popular, deși nu e un serial pe care l-aș recomanda cuiva, nu rezonez cu umorul aproape deloc.

Scop Principal: Cum au jonglat scriitorii timeline-ul. Cum l-au evidențiat, ce trucuri narative au folosit.

De ce HIMYM?

- sitcom

- inexplicabil popular (inclusiv eu l-am vazut pe tot dar aveam mai mult timp, atunci, și calitatea serialelor overall era mai slabă -- vreau să determin daca ăsta e singurul motiv și la alții). Acel DE CE?!

- prietenie/iubire (very thin line here for me, as you will see). Toate sitcomurile ajung până la urmă la cupluri, însă aici era stabilit de la început că Ted caută pe cineva, și că Lilly și Marshall sunt un cuplu.

- feel good (not me, dar explic)

- timeline

- pov

- structura de sitcom: A/B plot, de obicei A/B/C plot. 

- narațiune: desi nu e Arrested Development/Jane The Virgin și nici un POV care să mă atraga (un personaj e naratorul, ceea ce transforma POV de la 3rd omniscient la 1st ominscient): Future Ted. Eu aș vrea ceva mai simetric, aka restul personajelor mele sunt la fel de importante pentru poveste: "There is no Ted").

Dezavantajul e că, mediul de redare fiind vizual/auditiv și nu scris, multe metode simple și de efect se vor autoexclude (de exemplu, să aduci the '80s într-un serial e ușor: bagi o melodie pe fundal).

Avantajul e ca va trebui să mă gândesc cum le înlocuiesc. Literary Problem!

Să începem.

Pilot - 101

Naratorul poveștii e Old Ted. Nu e omniscient, dar e aproape: are o imagine mai completă, ca știe deja ce se va întâmpla. Ce nu știe e dacă are dreptate în totalitate (om e și el!), ceea ce îl face unreliable. Rama poveștii e stabilită repede: le povestește celor doi copii ai săi (adolescenți deja) cum a întâlnit-o pe mama lor.

Ted e stabilit că personaj încă din prima scenă în care vorbește, iar his bff Marshall e excelent inclus în asta, direct din dialog. Incredibil câtă informație aflăm în cateva secunde, inclusiv prima lui replică e sa răspundă DA, entuziasmat!, la o cerere în căsătorie.

Căutarea MAMEI (aka The One) e motivația principală a personajului Ted. E tema serialului, alături de prietenie, și maturizare -- ultimele doua strâns legate de prima. Serialul urmărește acest arc (vom vorbi despre cât de bine) început în aceste 27 de secunde, timp de 9 sezoane.

Orice credeți despre calitatea replicilor, primele câteva minute ale acestui show sunt o execuție impecabilă de "backstory+character=start sitcom arc". Aveau 20 minute să prezinte șase personaje noi de care să ne pese, și care să ne distreze. Nu e ușor.

De la început, am decis că dau skip la scenele care au treabă cu vreun plot în care e implicat Barney.

Serios, personajul e unwatchable. Nu stiu daca ce mă supără mai tare, glumele lui de violator (nici măcar de viol) sau că actorul a reușit să facă așa popular un comportament de -- și o voi cita pe Nikki Glasser cand vorbea de Edward Norton: