De mult mă gândesc să nu mai plictisesc oamenii comentând la cărțile lor.
Dacă vrea cineva un review personalizat, aici se poate comanda, vreau să-mi exersez mâna.
Disclaimer:
E gratis și menit să încurajeze, însă nu garantez că am timp să fie to...
Aici am început bine, mai ales din titlu, care e fantomatic și îmbie să te întrebi cum mai exact a dispărut familia aia.
Aflăm direct din descriere cum, și ar fi fost DNR, însă nu o consider parte relevantă din carte (nothing outside book text is, to me -- mă plâng de videoclipuri/imagini dar le ignor, mă leg doar dacă apoi nu se descrie nimic în text).
Nu DNR din cauza descrierii sau a cărții, dar sunt sensibiloasă la tragedie.
Ucisul întregii familii ca motivație de arc de personaj (mai ales în cărțile contemporane, moderne) mă doare pe mai multe planuri:
1) e greu de adăugat ceva la subiect. Serios, it's been done. O să fie răzbunare sau mister? Sau, gasp, ambele + Romeo & Julieta?
2) genul ăsta de traumă e de impact (instant personajul tău beneficiază de milă de la cititor) însă e necesar apoi ca toată povestea să trateze această problemă într-un mod care se raportează la restul plotului. Gen nu poți nici insista pe asta foarte mult că deprimi, dar nici nu poți trece peste. Totul în mintea acelui personaj va fi separat pre și post incident, și tu trebuie cumva să prezinți emoții reale și complexe fără să pară că transpiri. Pare simplu, dar e greu de făcut bine. Fantasy aici rezolvă această problemă prin a Face! Totul! Intens! Acolo chiar îi poate muri toată familia cuiva, din orice motiv.
Aici, după tonul cărții și din ce am citit, am realizat că s-a luat decizia bună de a se insista pe eveniment în sine ca moment de pornire a evoluției personajului într-o direcție, ceea ce înseamnă că măcar n-avem problema "personalitatea de dinainte/personalitatea de după" și cum rezolvi asta literar.
3) dat fiind că am o problemă când moare doar un om, am mai multe probleme când mor mai mulți. Mereu mă întreb: de ce se întâmplă asta? Era vreun mod să ajungi la același rezultat (plot wise) fără să te folosești de asta? De ce e nevoie să fie BAM! Pe scurt, e greu să mă convingi că nu e ceva foarte ușor de folosit să-ți faci personajul zgribulit. Așa ajungi cu personaje care au ca trăsături de caracter: orfan, singur, atlet, cărucior cu rotile etc.
Alea, după mine, n-au treabă cu personajul, pentru că personajul nu e ce i se întâmplă, e cine e el, și cine devine după (dacă ai vreun eveniment generator). Aia e greu de redat, și forțând un eveniment exterior de amploare asupra cuiva e o cale facilă să creezi dramă, fără să o construiești.
Toate astea n-au treabă cu cartea prezentată, e doar Welcome to my TED Talk. Aici măcar familia e din titlu încă sugerată că dispare, chiar n-am cum mă lega de RionaMelione.
Să purcedem.
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
De ziua ei, personajul principal își face cadou o seară de pomină, pare însă că se simte vinovată că bea alcool, ceea ce mă face să mă întreb de ce. Nu de ce bea, că e clar (peer pressure), însă de ce să nu bea de ziua ei? E minoră, sau știe că are o problemă și nu se poate opri? Sau are pur și simplu o părere negativă despre alcool. Toate sunt ok, no judgement, eu doar mă întreb.
