Drumul spre inima ta

3. Norocos dat naibii

- Nu e nevoie să îmi deschizi uşa de fiecare dată. Sunt destul de mare.

Primesc un zâmbet din partea ei şi mă sui în maşină.

- Unde mergem?

- La firmă, spun gânditor. Îmi verific mesajele şi văd că am primit un mesaj de la Kevin care mă anunţă că e în oraş. Îi răspund că ne vedem la firmă rapid şi îmi bag telefonul în buzunar. Aud bipăitul telefonului după câteva secunde şi îl scot ca să văd ce vrea Kevin. Privirea mi se îngustează când văd că nu el mă caută. Nu cunoşteam numărul, dar citesc mesajul oricum fiindcă ar putea fi un client important.

„Sunt dezamăgită că ai fost aseară la club şi nu m-ai căutat, poate beam ceva împreună, data viitoare să îmi spui din timp

 XOXO, Sami"

Sami idioato, dacă nu te-am căutat înseamnă că nu aveam nevoie de tine, OK? Am preferat să nu îi răspund, dar bipăitul enervant al telefonului m-a deranjat după alte câteva secunde de linişte.

Mesaj: Lidia

 „Ne vdm azi?"

Mesaj: Luce

„Ai nevoie de bani?"

Mesaj: Lidia

„300"

Mesaj: Luce

„Îţi trimit prin cineva, nu mă mai căuta azi"

Stau puţin pe gânduri şi apoi scot iar telefonul şi tastez.

Mesaj: Luce

„Sau restul săptămânii."

Unul din motivele pentru care încă o mai ţin pe Lidia e faptul că e o femeie dintr-o bucată. Nu m-ar căuta dacă nu ar avea nevoie de bani pentru ai ei.

Îmi permit să o mai analizez pe şoferiţa mea şi să observ că are sprâncenele nepensate. Nu cred că mă deranjează s-o văd aşa, mi se pare destul de frumoasă oricum. Shanon îmi face semn că am ajuns şi opreşte maşina în faţa firmei. Mă dau jos şi îi fac şi ei semn să coboare.

- S-a întâmplat ceva? Bretonul ei stă ciufulit şi o văd ridicându-şi sprâncenele.

- Vreau să duci ceva, o să îţi dau mesaj cu adresa.

- În regulă, domnule.

Oftez şi scot banii din portofel. Îi dau 350 ca să fiu sigur că îi închid gura Lidiei. Ar trebui să trimit pe altcineva în locul ei, dar nu prea am pe cine şi nu vreau să iau legătura cu vreunul din oamenii tatălui meu. Shanon ia banii şi mă priveşte tăcută.

- Ce? Oh, aştepta bacşiş. Şi când credeam că am găsit una care nu-i pe interes. Dau să scot portofelul şi mai iau nişte bani. Îi întind şi mă priveşte nedumerită.

- Pentru drum, spun sperând s-o fac să plece. Prezenţa ei degajată mă făcea să mă zgârii pe ochi. Oare nu îşi dădea seama că mă sufoc în apropierea ei?

- Am făcut ieri plinul maşinii.

Zâmbesc cu gura până la urechi.

- Mă refeream că e bacşişul tău.

- Nu! Oh, nu, nu domnule! Spune ea refuzând vehement, nu aşteptam bacşiş, credeam că îmi daţi acum mesaj cu adresa. Mi-am lăsat umerii în jos mulţumit de răspunsul ei.

- Ar trebui să vorbeşti mai des ca să înţeleg ce vrei.

Cum naiba s-a întâmplat asta? Realizam abia acum că nu am schimbat nici trei vorbe cu ea şi sunt oricum băgat în ceaţă.