How he changed me

Pur si simplu s-a intamplat

Incercarile mele de a nu ma apropia de el au fost destul de inutile,deoarece el s-a intors si m-a cuprins in brate. Am ramas incremenita. Nu stiam exact ce sa fac,cum sa reactionez,nu stiam ce trebuia sa fac. M-am lasat ghidata de un impuls de inconstienta,dar si de parare de rau fata de el fiindca stiam prin ce zi trecuse,asa ca m-am intors cu fata inspre el. M-am apropiat de el si mai tare,si mi-am asezat capul pe pieptul sau. Bratele sale ma strangeau atat de tare incat imi ofereau efectul acela mentionat anterior si o siguranta profunda. Una dintre mainile sale trasa cercuri si linii pe coapsa mea expusa. Purtam o pijama simpla,alcatuita dintr-un maieu si o pereche de pantaloni scurti. In timp ce stateam acolo,fara sa ne spunem nimic,am observat un tatuaj mic pe mana lui dreapta. Era o pereche de zaruri.

-Ce reprezinta tatuajul?

-Zaruri.

-Ce reprezinta pentru tine,intrebam.

-O pereche de zaruri.

-Deci nu vrei sa vorbim...

-Nu e vorba de asta,dar daca asta reprezinta,nu am ce sa spun altceva. Nu m-am gandit prea mult cand l-am facut,eram beat.

-Scuze ca am intrebat...

Modul si tonul pe care le-a folosit m-au deranjat. Am incercat sa ma strecor din bratele sale,dar nu m-a lasat. In schimb mi-a cuprins incheieturile si m-a tras peste el.

-Crezi ca poti sa scapi asa de usor? mi-a spus el

Se uita la mine intr-un mod care il consuma complet. Controlul pe care il avea ii amplifica ardoarea din suflet. L-am privit atent de sus pana jos. Simteam ca slabeste stransoarea incheieturilor,asa ca am facut o decizie prosteasca. M-am aplecat si l-am sarutat. Stiam ca nu e bine,dar se simtea precum cel mai puternic sentiment de iubire flamanda. Am prelungit sarutul initial cu alte sute. Si doar asta am facut. Timp de o ora. Nu era nimic complex in ceea ce faceam,dar simpla actiune ne facea sa ne consumam reciproc. Nu ne-am spus nimic in acest timp,doar ne-am cufundat unul in zambetele celuilalt. Cand ne-am oprit,ne uitam unul la altul confuzi. Nu stiam niciunul ce a insemnat asta sau ce va insemna. Am ramas peste el si mi-am asezat capul in spatiul dintre gatul si umarul sau. Mi-a cuprins mana cu a lui si mi-a sarutat fruntea. Ma simteam in siguranta. Ma simteam cum nu m-am mai simtit niciodata. Nu reuseam sa gasesc cuvintele potrivite prin care sa vorbesc cu el.

-Asta... Uhm,a fost ceva...

-Chiar da,Olivia,chiar da.

-Acum...ce facem?

-Ne pierdem in moment,asta facem.

Dupa ce a spus asta si-a scos telefonul din buzunar,a pus muzica si a inceput sa cante. Melodia nu imi suna cunoscuta,asa ca am presupus ca era vreo trupa mai underrated pe care se intampla sa nu o cunosc. In timp ce canta,imi dadea impresia ca are aceeasi voce cu a solistului.

-Wow,nu stiam ca poti sa canti asa de frumos... Seamana si cu originalul.

-Normal ca seamana,doar sunt eu.

-Ok,ce? Pe bune?

-Da,nu inteleg de ce esti asa surprinsa,dar bine.

-Nu aveam nici cea mai mica idee ca faci parte dintr-o trupa sau ca stii sa canti.

-Oamenii sunt plini de surprize. Gata,spectacolul s-a incheiat. Cariera mea ar fi incheiata de mult daca as tine concerte asa gratis.

-Amuzant. Nu stiu exact despre ce cariera vorbesti,dar este in regula.

S-a uitat la mine zambind. A folosit zambetul lui sincer si adevarat. M-a sarutat. M-am tras intr-un fel din sarut.

-S-a intamplat ceva? m-a intrebat confuz.

-Nu stiu ce inseamna asta. Nu stiu daca e bine ce facem. Chiar nu stiu ce simti si daca chiar vrei sa faci asta sau doar esti bulversat.

-Vreau sa fac asta din secunda in care te-am vazut prima data.

Am tacut amandoi. Nu ne-am mai spus nimic... Ne-am lasat purtati de val in continuare si ne-am simtit bine impreuna.
Cand dimineata a sosit,a fost o adevarata provocare sa-l strecor afara din camera,dar am reusit sa fac asta cu succes,iar parintii mei nu au banuit nimic. Urma o zi grea,plina de intrebari ale caror raspunsuri stiam ca nu le voi primi. Era greu de inteles pentru mine toata situatia si nu reuseam sa imi fac ordine intre ganduri si sa ma decid cum sa vorbesc despre asta si cu el... Stateam si ma uitam pe geam,cand mi-a venit o idee. Urma sa ii scriu o scrisoare,pe care i-o voi lasa pe prispa mai pe seara. Incercam sa imi gasesc cuvintele si sa incep sa scriu,dar nu reuseam. Am renuntat pe moment la a mai incerca si m-am pregatit de scoala,rugand-o pe mama sa ma duca in aceasta dimineata. Ajunsa la liceu,observam pregatirile pentru bal. Urmau si cateva meciuri,iar majoretele faceau un antrenament intens. Eram fericita in acel moment ca nu am incercat sa intru in grupa... Mi-am continuat ziua in mod obisnuit,iar cand am ajuns la ora de istorie,am realizat ca profesorul nostru a trebuit sa plece de urgenta,astfel,avand un supraveghetor si ora libera. Mi-am scos telefonul si castile,am inceput sa ascult muzica si m-am gandit ca e un moment bun sa scriu scrisoarea. Auzeam doar versurile si ritmul linistit al melodiei,corpul meu relaxandu-se. Astfel,ideile imi curgeau prin cap precum o cascada involburata.

                      " Draga Harry,
   Inca nu reusesc sa imi gasesc cuvintele potrivite prin care sa incep sa exprim ceea ce urmeaza sa astern pe pagina aceasta,dar sper ca vei fi multumit de ce voi spune pana la urma. In putinul timp pe care l-am petrecut impreuna,ai reusit sa ma faci sa ma simt mai importanta,mai interesanta si mai speciala. Ai reusit sa imi oferi momente de neuitat si m-ai umplut de sentimente dintre cele mai profunde. Intr-un mod ciudat,mi-ai atins inima,dar fara sa imi atingi trupul. Ai reusit sa imi umpli mintea de intrebari si raspunsuri care imi contrazic ratiunea. Ai reusit sa ma faci sa traiesc mai intens si sa savurez momentul. Cred ca m-ai invatat cel mai important lucru:sa traiesc in prezent si sa fiu prezenta. Si pentru toate aceste lucruri iti multumesc,iti multumesc din tot sufletul meu,si stiu ca orice se va intampla de acum incolo,eu voi ramane pe vecie cu aceste amintiri. Sper sa nu consideri ca sunt prea dramatica,dar vreau sa afirm ca e dificil sa imi inchipui fata draguta si sufletul electric care te definesc,portretizate asupra unui baiat violent si imposibil de iubit,asa cum te descrie toata lumea. Aceste afimatii nu le cred sau consider adevarate. Cred doar ca astepti,la fel ca mine,persoana potrivita care sa stie cum sa te iubeasca si sa stie de ce o face. Eu pot face asta,tu?
                                                Olivia. "

Scrisoarea asta a ajuns intr-un plic pe prispa lui,asteptand sa fie deschisa.