How he changed me

Prima zi

Parintii mei au trebuit sa plece devreme,pentru noile lor locuri de munca,iar eu le-am promis ca ma descurc si ca pot merge cu bicicleta la liceu.Astfel,m-am pregatit,mi-am luat ghiozdanul si m-am urcat pe bicicleta.Am ajuns pana la poarta,pentru ca rotile mi s-au dezumflat de parca o mie de ace ar fi intrat in ele.Nu prea stiam ce sa fac,ai mei nu puteau sa se intoarca din drum si nici nu cunosteam pe nimeni care sa ma poata duca cu masina.In timp ce ma panicam,Harry,vecinul meu care m-a lovit cu mingea cu o zi in urma,parca mi-a auzit rugaciunile si a trecut cu masina pe langa mine.Vazandu-ma la ananghie,a oprit si coborat din masina sa ma intrebe ce am patit.I-am povestit eu super rapid ce s-a intamplat si de ce ai mei nu puteau sa ma ajute,iar dupa mi-a trecut prin cap sa-mi chem un uber.

-Uhm,uite,mersi ca te-ai interesat de mine,dar abia acum mi-a trecut prin cap sa-mi chem un uber.

-Poftim?In niciun caz.Stiai ca 20% din rapiri sunt facute de soferii de uber sau taxi.

-Nu stiam,dar ma bucur ca am aflat.Stai linistit o sa fiu bine,nu ma rapeste nimeni.

-Deci nu vrei sa te duc eu cu masina?

-Nu.(i-am raspuns destul de raspicat)

-Uhm,ok.

Voiam sa ii multumesc pentru oferta,dar nu am apucat sa spun nimic,deoarece acesta s-a uitat la mine din cap pana in picioare,apoi,brusc,m-a luat de talie si m-a pus pe umarul lui.Cu toate ca tipam sa ma lase in pace,nu s-a oprit pana nu m-a urcat in masina,in locul de langa el.Mi-a pus pana si centura.Nu stiam cum sa reactionez,a fost extrem de impulsiva decizia si neasteptata,si ce-i drept,nu ma mai luase nimeni asa pe sus dintr-odata,asa ca eram destul de socata.Se uita profund la mine cu ochii lui verzi si patrunzatori,dupa care trage o gura de aer si imi spune:

-Te rog sa ma scuzi pentru modul meu dramatic de a rezolva neintelegerea,dar nu puteam sa te las sa te urci in masina unui strain cand eu eram chiar aici,la dispozitia ta.

-Si tu esti tot un strain pentru mine,deci nu vad diferenta...

-Diferenta e ca ar fi sanse egale cu zero ca eu sa iti fac vreun rau...vreodata.

M-a lasat fara cuvinte aceasta afirmatie.

-Deci Olivia,incotro mergem?

-Jordan High Scholl.

-Serios?Oh,perfect,acolo studiez si eu.Poti vedea ca nu ai de ce sa fii speriata,deja ai un prieten,cu influenta chiar,nu ca ma laud...(imi zice el usor arogant fiind)

-Si ce influenta ai tu?

-Ma bucur ca te-am intrigat.Sunt capitanul echipei de fotbal.Sportivul liceului mai bine zis.

-Oh,wow...

-Ce nu-ti plac sportivii?(imi zice el zambind cu jumatate de gura)

-Esti prea plin de tine.

-Daca zici tu Olivia.

Restul drumului nu prea mai zicem nimic.Inainte sa ajungem in parcarea scolii,imi fac intr-un fel curaj si il intreb daca nu ii e prea greu sa ma duca si acasa dupa ore.Pana la urma eram responsabilitatea lui,daca tot s-a oferit sa faca pe soferul pentru o zi.

-Cu cea mai mare placere te duc acasa,doar ca va fi nevoie sa facem o mica oprire pe drum.

-Ok.

Ma gandeam ca cel mai probabil il incurc si ma simteam prost.

-Stii,lasa,ma descurc singura,promit ca nu iau un uber.

-Imi pare rau Olivia,sunt prea implicat acuma,s-ar putea sa fiu nevoit sa-ti fiu sofer pe tot parcursul anului.