How he changed me

So i moved to California,but it's just a state of mind

Si asa incepe noua mea viata.Oras nou,casa noua,scoala noua si prieteni noi,sau cel putin asa speram sa fie.Sa te muti dintr-un capat al tarii in celalalt nu era usor pentru nimeni,dar eu ma consideram puternica si stiam ca pot face fata acestei schimbari.Cu toate acestea,gandurile pozitive erau ceva ce-mi induceam singura,deoarece nu exista lucru pe care sa mi-l fi dorit mai putin decat aceasta mutare brusca.Detastam sa devin un cliseu adolescentin de fata nou sosita in oras.Stiam ca o sa-mi fie greu sa ma acomodez si sa-mi fac prieteni,desi nu ma consider antisociala sau neprietenoasa,ci doar dificil de inteles si suportat.M-am rugat de parinti sa nu ia aceasta decizie si sa nu ne mutam,mult mai mult timp decat ar fi trebuit.Renuntand la incercarile acestea,care s-au dovedit a fi in zadar,m-am resemnat cu ideea ca lucrurile pur si simplu asa s-au intamplat.

Deci,asta eram,Olivia Jones,o fata de 16 ani,in masina,venind dinspre LAX(Aeroportul International Los Angeles),dupa un zbor de aproximativ 6 ore din New York.Tot drumul m-am uitat notalgic pe geam,gandindu-ma ce face toata lumea pe care o cunosteam de acasa.New York-ul a fost casa mea dintotdeuana si asa va ramane,nimic nu va putea schimba asta.Aveam o mare problema cu vremea,cu care eram total neobisnuita,deoarece,inafara de vacantele anuale in tari cu temperaturi ridicate,nu eram obisnuita cu o asemenea vreme.Era sfarsitul lunii februarie si imi era cald cu puloverul si esarfa pe care le purtam.Am inceput sa ma ingrijorez din cauza ca aveam mult prea putine haine potrivite pentru vremea asta,dar,oarecum din fericire,am fost extrem de constienta de diferenta de temperaturi asa ca imi vandusem deja majoritatea paltoanelor,gecilor,jachetelor si ghetelor care stiam ca or sa devina nefolositoare.O parte din ele le-am dat colegelor mele,nu eram zgarcita,astfel nu am avut o problema sa si donez destul de multe.Chestiile de calitate sau care erau nou-noute le-am urcat pe un site si le-am vandut la preturi bune.Simteam ca am nevoie de banii aia pentru acest nou inceput,si stiam ca o sa-i dau pe toti pe haine,asa ca nu am dorit sa-i usuc pe ai mei.Dupa ce aceasta ingrijorare extrem de superficiala a disparut,voiam doar sa ajung la noua noastra casa si sa scap de drumul chinuitor.

Intr-un final,dupa un drum de 30 de minute(pentru mine resimtit precum ore),am ajuns la casa noastra.Arata exact ca in poze:arhitectura usor renascentista,cu doua etaje si o gradina absolut superba.Consideram gradina aia singurul lucru bun care a iesit din mutarea asta,era cu siguranta o oaza de liniste,loc de care simteam ca am nevoie,mai ales tinand cont ca nu ma descurcam prea usor cu toata aceasta mutare.Eram asa de obositi incat am mers la culcare imediat cum am pus asternuturi pe noile paturi.

A doua zi sunt trezita de rasetele parintilor mei,care se amuzau din cauza unei stiri.Nimic nou,ei erau fericiti,ma simteam chiar prost,deoarece ei reuseau sa vada partea plina a paharului,iar eu ma simteam de parca tot cerul imi cazuse in crestetul capului.Pana sa ma trezesc,tata se ocupase de toate intalatiile din casa,asa ca acuma totul era functional.Imi luasera sa mananc niste briose,un mic de jun chiar bun daca ma intrebati pe mine.Dupa ce am mancat,m-au intrebat daca vreau sa mergem impreuna la cel mai apropiat target,ca sa cumparam chestiile necesare.Le-am spus ca as prefera sa despachetez,din moment ce aveam impresia ca sunt sute de cutii care ma asteptau.Aveam o lista deja pregatita cu absolut tot ce imi trebuie,i-am dat-o mamei si le-am urat distractie placuta la cumparaturi.M-am apucat de despachetat cu un chef si o incantare rar intalnite.Cateoadata chiar ma intreb daca sufar de OCD,deoarece imi ies din minti cand lucrurile sunt mult prea dezordonate sau dezorganizate.Am golit toate cutiile cu haine si m-am apucat sa le impachetez si sa le asez in dulapuri si sertare.Nu aveam inca umerase,urma sa mi le aduca mama dupa ce venea de la cumparaturi,asa ca hainele pe care voiam sa le pun pe umerase,le-am lasat asezate pe pat.Casa a venit mobilata,camera mea avea un aer destul de vintage,lucru care imi placea(sa nu uit sa mentionez faptul ca aveam singura fereastra cu priveliste inspre curtea din spate),mobila era un maroniu-inchis,cu cateva reflexii inspre roscat(culoare asemanatoare cu parul meu),peretii erau albi,si inca nu aveam perdele.Uram cum ar fi aratat jaluzelele in noua mea camera,asa ca nici nu m-am gandit sa pun asa ceva.Aveam nevoie de perdele si oricum,imi place sa fiu de moda veche.Mi-am adus perdelele de acasa,care erau un cadou de la bunica mea,erau albe,destul de transparente si lumina intra prin ele in mod perfect.Mai aveam evident,si unele maro,noi fiind acestea,pe care mi le-am cumparat singura cand am vazut modul in care imi va arata camera.Sa am perdele albe,si transparente,era o idee proasta,avand in vedere faptul ca vecinii mei aveau o camera la aceeasi inaltime cu a mea si se vedea extrem de usor inauntru.Sa pun perdelele a fost o activitate obositoare si complicata,am si cazut de pe scaunul care s-a balansat in directia gresita.Va puteti da seama ca am reusit sa supravietuiesc si sa-mi termin activitatea cu brio.Am continuat cu aranjatul decoratiunilor si lipitul posterelor si pozelor pe pereti.Adevarata provocare era data de machiajele si produsele de ingrijire,care existau intr-un numar impresionant.Biroul se afla in fata geamului,iar masuta de cosmetice mai inspre colt.Lucrul acesta nu era ok,asa ca le-am schimbat locurile.Masa de cosmetice imi era mult mai utila la fereastra decat in colt,si oricum ma asteptam ca acolo sa imi fac temele,in mare parte, pentru ca arata minunat.Este facuta din metal auriu si sticla,iar oglinda este ovala.Se potrivea perfect cu restul camerei.Mi-am etalat machiajele,mi-am pus toate rechizitele in sertarele biroului si unele dintre ele pe birou si mi-am continuat drumul spre baie,unde am umplut sertarele cu restul produselor.Intre timp au ajuns si parintii mei acasa,asa ca i-am ajutat si pe ei sa aranjeze cele cumparate.Dupa,m-am intors in camera unde mi-am pus pe umerase hainele.Mama a venit sa vada cum arata camera si mi-a spus ca o adora,iar mutarea mesei in fata geamului a fost o idee geniala.Ma simteam mandra de mine si de gusturile mele,aparent bune si inventive.Era sambata,urma sa imi inchei ziua prin a vorbi cu asa zisa cea mai buna prietena a mea,Amanda.Am pus-o la curent cu cele intamplate si i-am aratat si camera mea,de care s-a indragostit absolut.Nu prea aveam idee de ce eram prietene,nu aveam nimic in comun inafara de faptul ca eram fete.Aveam si motive sa o urasc,luand in considerare faptul ca acum era impreuna cu fostul meu iubit,de care eu m-am despartit ce-i drept(nici de ce am fost cu el impreuna nu prea stiam),dar ar trebui sa incalce ceva reguli de prietenie sau mai stiu eu ce alte prostii.In schimb,imi era destul de indiferenta,nu prea aveam incredere in ea si era extrem de plictisitoare,pentru mine era doar o persoana perfecta cu care sa ies in oras si sa barfesc ocazional.Ma rog,inchei apelul video cu ea si ma indrept spre noua mea baie,care era mai maricica decat cea din New York,dar la fel era si camera.Imi placea spatiul,am probleme cu anxietatea,asa ca spatiile mari imi ofera mai mult aer si ma simt mai linistita.

Duminica am stat toata ziua.Am ascultat muzica buna si am citit in mica mea oaza de liniste(cunoscuta drept gradina din spate).Muzica in general ma linistea,chiar daca cateodata nu simteam nevoia sa fiu linistita.Puteam dansa pe orice melodie,oricat de trista ar parea.Consider ca pana si melodiile care sunt despre aspecte triste sau dureroase,contin mici fragmente de fericire sau incantare.Este vorba numai de cum interpretezi tu lucrurile.In timp ce vibeurile bune pun stapanire pe mine,ma trezesc cu o minge in cap.Aparent vecinii mei au un fiu,care pare a fi la liceu,dar cu siguranta mai mare decat mine.Dintr-odata il vad cum sare gardul,parand destul de nervos,si se apropie de mine.Purta doar o pereche de pantaloni de trening,fara tricou sau hanorac.Abdomenul bine lucrat era la fel de expus ca al meu,din moment ce purtam doar o pereche de pantaloni lungi,mai largi si sutienul de la un costum de baie(cum am spus,vremea mult prea calduroasa).Ma simteam destul de ciudat in acea situatie,dar mi-am facut curaj si m-am ridicat:

-Banuiesc ca asta iti apartine?,il intreb eu,aratand inspre minge.

-Da...imi pare extrem de rau ca te-am lovit,nu intentionam sa fac asta.Sunt cu un prieten si doar pasam mingea unul de la altul si am aruncat-o prea tare.

-Nu-i problema,pareai destul de deranjat cand ai sarit gardul si ma asteptam sa tipi la mine ca ti-am luat mingea sau ceva de genul...

-Oh nu,in niciun caz.Nu as putea sa tip vreodata la o fata asa de draguta.Esti noua,nu?

Siii...aici era,termenul pe care il detestam cel mai tare sa fie asociat cu mine.Am luat o gura de aer,m-am linistit si mi-am adus aminte ca nu ma cunoaste si ca nu stie ca urasc sa fiu numita asa.Imi reiau zambetul pe buze dupa ce,destul de inevitabil,mi-am dat ochii peste cap,si ii raspund:

-Yup...

-Scuze daca te-am deranjat cu intrebarea...

-Nu,nu e problema,doar sunt inca speriata de cum o sa ma acomodez si na...(in capul meu ma gandeam cat sunt de proasta ca ma apuc sa-i spun acestui necunoscut niste sentimente care imi apartin)

-Ah,stai linistita,o sa fie in regula.Eu m-am mutat aici cam acum un an,si imi merge destul de bine.Sunt Harry apropo...

-Olivia.

-Wow,ai un nume foarte unic si frumos,imi place...

-Multumesc,si numele tau e frumos... imi place...(in secunda aia imi venea sa imi trag o palma.Ce credeam ca fac?Flirtam cu un baiat pe care l-am cunoscut cu 5 minute in urma.Deja vedeam cum LA-ul nu imi prindea bine)

-Imi pot avea mingea inapoi?

Fiind prea ocupata gandindu-ma cat sunt de proasta,am uitat ca el se afla in fata mea numai ca sa isi recupereze mingea.

-Sigur,doamne,scuza-ma.

-Neah,n-am de ce sa te scuz,nu-i problema.Ce muzica ascultai?,ma intreaba el aratand inspre castile si telefonul abandonate pe scaun

-Uhm,sincer nici nu stiu,nu prea eram atenta la muzica in sine...

-Dar la ce erai atenta?

-Contemplam mai mult,dar ma uit acuma sa vad ce melodie era(ma indrept inspre scaun,imi iau telefonul si ii arat ecranul).

-Blackbear:NY-LA,ohhhh,cool...Ne mai auzim.

A plecat la fel de repede cum a venit,chiar ma gandeam daca nu l-am speriat cand a vazut ce ascult.Ma gandeam ca poate ma crede genul ala de tipa depresiva care uraste viata.Dar mi se parea absolut imposibil sa-i las impresia asta,din moment ce am fost chiar draguta cu el(ceva ce nu imi sta in fire mai deloc).M-am intors in casa,am luat cina si m-am pregatit de prima zi in noul meu liceu:Jordan High School.