𝑫𝒂𝒅𝒅𝒚 😩💞/𝑷. 𝑱. 𝑴/

9|vol 2

Hee Jin pov.

Lipseam deja de doua zile.Stomacul meu nu mai rezista mult.Nu mai mâncasem de ceva timp,iar setea își făcea mereu apariția.Ma ridic de pe jos și îmi continui drumul.M-am dus pe strada și am făcut cu mâna a nu știu câta oară,în speranța ca cineva îmi va opri.

Mirarea mi-a fost mare atunci când o mașina mare și neagră mi-a oprit.

—Cu ce te pot ajuta?Ma întreaba un băiat de maxim 25 de ani.

—As vrea sa ma duc pana în centru.Sunt pierdută în pădurea asta afurisista de trei zile!Îi spun disperata.

—O-Ok,urca.

***
—Aici e bine?Ma întreaba oprind în fata casei mele.Baiatul asta a fost super dragut,s-a oferit sa ma conducă acasa fără sa îi plătesc.

—Da!Îti multumesc din suflet!Spun și îl sărut pe obraz iesind din mașina.Ma gândeam ce expresie vor acea părinții mei când ma vor vedea.

Bat ușor la usa,și în mai puțin de trei secunde usa îmi este deschisă de către tata.Fara sa stea pe gânduri,m-a cuprins într-o îmbrățișare mare.

—Hee Jin,doamne!Unde naiba ai fost?!

—Tata,am fost rapita.Spun iar el da drumul îmbrățișării.

—Aish,iubito.Sti cât de speriat am fost?!Ma întreaba cu o privire agitata.

—Știu,tata.Acum lasă-ma te rog sa intru!Spun și îi fac semn sa se dea la o parte.Acesta chicoteste și se da la o parte.

***

Eram întinsa pe pat ascultând muzica și încercând sa ma relaxez.Tresar ușor și îmi scot căștile din urechi oprind muzica atunci când îl văd pe tata la mine pe pat.

—Hee Jin,crezi ca putem discuta puțin?Ma întreaba cu o privire serioasă.

—S-Sigur.

—Vreau sa îmi răspunzi la câteva întrebări,dar sincer.Fara sa ma minți!Am aprobat ușor din cap.

—Ce cautai la ora aia în club?

—P-Pai...am mers cu Raona și câțiva prieteni de ai ei sa ne distram...Îl văd cum se înfurie mai tare.

—Nici măcar nu îmi cerusei acordul,Hee Jin!

—Îmi pare rău.Nu am știut ca se va întâmpla asta!Își baga ușor mâinile prin par și îl freacă agitat.

—Dacă te lasă derbedeul ala însărcinată?!Ce făceai?!

—Uite ca nu s-a întâmplat asta!Si nu mai tipa așa la mine,încă stau bine cu auzul!Îi răspund mai mult țipând.Stiu ca nu aveam dreptul sa tip la el,dar ma enerva!

—Nu mai comenta,sti foarte bine ca am dreptate!Dintr-o fata cuminte care învața și avea note bune,uite cum ai ajuns!

—Cum?!Ma ridic în picioare și îl privesc deja cu lacrimi în ochi.

—Nu cred ca vrei sa mai auzi!Sti foarte bine la ce ma refer!Nu îmi vine sa cred ca tatăl meu tocmai m-a jignit!Aveam cea mai mare încredere în el.

—În loc sa ma consolezi și sa ma ajuți,stai sa îmi ți predici!Credeam ca ești altfel!Ofteaza și se ridica în picioare,find la nivelul meu.

—Asculta-ma!Doar pentru ca ești fata mea asta nu înseamnă ca trebuie sa te țin mereu în puf!Îti trebuie și educație!

—Nu am nevoie de educația ta!Spun nervoasa plecând de acolo.

—Park Hee Jin oprește-te imediat!L-am auzit cum a strigat spre mine,însă nu m-am oprit.

—Hee Jin!Au fost ultimele lucruri pe care le-am auzit înainte de a ieși din casa.

***

—Raona,asculta-ma!Vreau sa plec imediat din orașul asta,vreau sa locuiesc singura!Nu mai suport!Ma plang la ea în timp ce îmi sprijin fata de palme.

—Hee Jin,spui asta pentru ca ești nervoasa!Nu cred ca vrei sa te despărți de tatăl și mama ta!Ei te iubesc!Ma statuie.

—Și eu îi iubesc,dar nu pot suporta când tipa și ma cearta fără motiv!

—Îți vor binele,e normal!Am oftat sarcastic și am privit-o.

—Acum ar fi bine sa te întorci acasa.E târziu și probabil își fac griji amândoi.Dute și cerele scuze,știu ca tu nu ești genul de om care sa țină pică mult pe un om.I-am zâmbit și am luat-o în brațe.Poate avea dreptate.

—Așa am sa fac!Te iubesc,Raona!Spun și îi zâmbesc,plecând.

Am pășit ușor în casa și am intrat în camera părinților.Amandoi stăteau pe telefon,în loc sa își facă griji pentru mine.Nici măcar nu ma observaseră.Mi-am dres ușor vocea pentru a ma face auzita.

—Iubito ai ajuns!Spune mama și sare din pat venind spre mine.I-am dat drumul,și am privit-o calm.

—Ma poți lasă câteva minute cu tata?Am ceva important sa îi spun.Se uita pentru câteva momente la mine,și afirma iesind din camera.

Ma duc ușor spre el și ma așez pe pat.

—Îmi pare rău.Spun simplu,însă nicio reacție.

—Îmi pare rău,tata!Promit ca nu se va mai întâmpla?Îsi i-a privirea din telefon și ma privește.

—Nu mai am încredere în tine!Cuvintele astea m-au durut.Rau.Faptul ca tatăl meu își pierduse încrederea în mine ma făcea sa cred ca am greșit mult.

—Știu,și te cred.Îmi pare rău ca nu sunt genul de copil pe care ți l-ai dorit.Ma simt ca sunt o greșeala,o greșeala care nu mai poate fi reparata nicio data!Nu vreau sa suferi din cauza mea,ai o viața lunga înainte,la fel și mama.Poate ca v-ar fi mai bine fără mine,și fără existența mea,dar vreau sa știți amândoi ca va iubesc mult.Va iubesc și nu pot nega asta.Chiar dacă nu o spun foarte des,merita sa o fac!Am spus și l-am privit dezamagita.

—Doamne,Hee Jin.Cum naiba sa spui ca ești o greșeala?!Esti fata mea,fata noastră,sti ca te iubim!Nu ești o greșeala,ești un dar.Nici măcar nu sti cât de bucuros am fost când am aflat ca voi deveni tătic,mai ales de fata!Spune și ma strange în brațe puternic.

—Te iubesc...spun ușor strangandu-l mai bine în brațe.

—Și eu scumpo.Îmi raspunde și zâmbește.Voiam sa ma schimb.Sa devin fata cuminte pe care părinții mei o știu,fata cu note bune care mereu asculta de părinții ei.Cateodata merita sa te schimbi pentru un om,iar eu o voi face.O voi face pentru părinții mei,mai ales pentru tata!

Vai vai vai,a postat putoarea de mine :)🤦‍♀️Well,nu e un capitol reușit,dar sper ca va plăcut.Am sa va anunt ca voi mai face doar doua capitole și gata...voi încheia cartea pentru ca vreau sa ma axez pe altele pe care le-am început recent și mna...sper sa ma înțelegeți!🙏Nu știu sigur dacă aceasta carte va avea final fericit sau trist,ma voi mai gândi :| Deșii știu ca nu va plac finalele triste voi încerca sa ma gândesc la ceva ce v-ar plăcea :)