Obscur - I. Lagune

16. this is not a love song

Următoarele ore au trecut nesimțite, deoarece cum m-am pus în pat, am adormit buștean și am avut visul ăsta retardat în care eu eram pe canapea, la Adela acasă masturbându-mă cu un strap-on albastru după care intră Radu pe ușă, mă vede, începe să râdă în hohote, eu îl observ, dar nu mă sperii sau rușinez, căci el își dă imediat pantalonii și chiloții jos și și-o freacă în timp ce se uită la mine. Amândoi continuăm până Adela apare ca de nicăieri între noi doi și scapă intenționat țigara pe covor, scuipă cu un lichid galben – probabil benzină – iar casa ia foc pur și simplu. Ca și când purificarea a fost invocată. M-am trezit în toiul nopții plângând în hohote și simțindu-mă a nu știu câta oară murdară, umilită, jalnică. Nici nu m-am gândit prea mult la vis, știind deja că a fost felul meu stupid de a digera toate întâmplările și informațiile din ziua precedentă.  Simțeam cum creierul îmi scoate aburi, arde și încetul cu-ncetul se transformă într-o plasmă lipicioasă, un lichid rozaliu vâscos, care îmi sparge timpanele și mi se prelinge prin urechi până iese de tot afată; îmi arde pielea, dar nu am nicio reacție, căci nu mai sunt atentă acum. Ceva de pe tavan mi-a atras atenția și privind acea musculiță tâmpită și asimilând-o cu mine, care mă târăsc, zbor și o iau prin toate părțile și toate căile, iar cu toate astea, tot pierdută sunt, am adormit din nou, dar de data asta, niciun vis. Am fost trezită abia în zori de o bătaie în ușă.

-          Prieten sau dușman? am întrebat apropiindu-mă de clanță, somnoroasă și încă dezbrăcată. De secrete, de păcate, de haine, de tot.

-          Tudor, a răspuns pentru că probabil nu știa unde să se încadreze.

-          Profii sunt tot dușmani.

-          Nu toți profii umblă în chiloți prin casele elevelor.

-          Cei care se fut cu elevele lor, da, l-am șicanat, reproșându-i încă o dată faptul că s-a futut cu Adela. Deși nu era neapărat ceva de reproșat. Nu știu, abia m-am trezit.

Nu a mai zis nimic și într-un final i-am deschis ca o curvă ce sunt pentru că încă eram goală și nemaiavând de gând să pun ceva pe mine, l-am lăsat să mă privească. Eram Ispita.

-          S-a oprit potopul și fiind sâmbătă, eu și Andreea voiam să mergem la țară la ai mei. Ai vrea să vii cu noi? Poate ți-ar face bine, a zis și se uita când la sânii mei când la ochii mei. Bărbații.

Ți-ar face bine? Bleah. Normal că mă trata ca pe un bolnav de cancer în stadiu terminal.

-          Nu cred că o să-i convină Andreei, l-am trezit la realitate.

-          Nu contează ce-i convine ei pentru că eu conduc și eu fac regulile.

Așa că m-am trezit în mașină înainte să realizez de fapt că am acceptat invitația bizară, singură, la benzinărie, în timp ce așteptam ca Tudor să facă plinul, iar Andreea să se pișe – pișăcioasa pulii mele, tot drumul până aici a făcut mutre și s-a plans că de ce a trebuit să vin și eu că asta se presupunea a fiind ziua lor romantică, apoi i-am întors-o spunând că Tudor nu are la el prezervative să te fută și nici chef, așa că tacă-ți gura aia odată că plictisești pe toată lumea. El a râs și ea i-a zis să mă certe. Nu a făcut-o. I-a zis să mai tacă. De atunci nu-și mai vorbesc. Tudor a urcat în mașină și a oftat pentru că trebuia să o așteptăm pe soră-mea.

-          Poate a căzut in wc, am râs.

-          Sper, a rânjit.

-          Pornește mașina, am zis dintr-o dată pentru că îmi venise o idee briliantă ce nu o includea și pe Strică-chef.