Va plac povestile cu printesele Disney, dar deja le-ati privit pe toate? Daca da atunci aici gasiti o minunata poveste de dragoste care vă va lasa cu o impresie magica.
Finalizat...
Aud trăsura afară și tocurile mamei care coboară scările. Ne îmbrățişăm înainte de a pleca și iau scrisoarea. Aflată cu mama în trăsură am pornit la drum. Aveam de mers aproape o oră, dar vremea s-a grăbit prea mult. Am ajuns în fața unei clădiri decorate cu flori panglici și alte zorzoane. Muzica era încântătoare. Locul era plin cu invitați. Împreună cu mama am salutat invitați apoi am plecat cu ajutoarele să mă imbrac si sa ma aranjez, şi să-mi pun şi voalul. Mama a rămas cu doamna Bertrand sa verifice muzica, mâncarea, locurile invitatilor, sa fie totul perfect. Peste o oră mama vine alături de viitoarea soacra...
-Arăți ca o adevărată prințesă.
-Exact, foarte încântător.
-Mulțumesc, doamnă Bertrand.
-Lucinda, să ştii că domnul Bertrand te va conduce la altar.
-Bine, mamă
-Zâmbește Lucinda, azi e ziua ta cea mare.
Doamna Bertrand iese să-l anunțe pe domnul Bertrand, iar eu am rămas cu mama.
-Desigur.
-Draga mea, tu ești fericită?
-Ce?
-Ești fericită?
-Cred ca da. Ba nu.
-Credeam că mă urăști.
-De ce te-aş urî? Ești mama mea.
-Fiindcă te-am impus să te măriți, dar acum văd că ești fericită și mă bucur că nu am greșit cu alegerea.
-Defapt...
-Sunt mândră de tine. Ceremonia începe, la chemarea miresei vei ieși.
Pleacă fără să-i pot zice adevărul, dar ce contează, poate voi avea o viață frumoasă alături de Nicolas. Până voi fi chemată mai am ceva timp și îmi aduc aminte de scrisoarea lui John. Ce dacă o citesc acum. Oricum acuș mă voi mărita, ce contează cateva minute. O deschid cu grijă. Încep să citesc, şi lacrimile tot cad și cad.
Pe foaie scrie: "Draga mea Lucy, nu puteam să-ți spun asta în față, de aia îți scriu. Tu eşti persoana care a văzut binele în mine sub această piele hidoasă. Tu eşti aia care mi-a oferit prietenie în singurătatea mea amară. Mi-ai fost alături în cele mai rele și bune momente. Tu ești aia care ma făcut să iubesc din nou. Pe tine te iubesc Lucy. Tu crezi că sunt doar un simplu spiriduș, dar nu. Mai întrebat ce e cu ceasul acela, ții minte ce ți-am spus despre el. Dacă te uiți în poşeta ta îl vei găsi acolo. ( Repede mă întind după poşetă şi într-adevăr îl găsesc acolo, doar că avea sticla sparta.) Acum îți pot spune adevărul, că ticăiturile sale sunt defapt bătăile inimii mele, cu cît sunt mai rare cu atît inima mea încetinește. (Pun la ureche ceasul şi se aude: tic... tic....tic.....tic. Din ce în ce mai rar.) Nu puteam spune că te plac, fiindcă deja aveai un ales. Dar când ai zis azi că ești cu adevărat fericită am ales să renunț dar inima mea a fost frântă ca și sticla spartă de la ceas. Am încercat să nu mă îndrăgostesc, dar timpul petrecut cu tine era cel mai minunat lucru pentru mine. Acum nu o să-ți mai fiu alături, fiindcă eu nu voi fi. Te rog să ai grijă de tine și să fii fericită. Te iubesc Lucy..."
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Plîng atat de tare că-mi vine să țip. Nu vreau ca John să piară. Trebuie să mă întorc la el. Deodată aud muzica si partea preotului care în curând era chemată mireasa. Nu mai vreau să fac asta dar nu pot pur și simplu să plec. Scriu un bilețel mamei repede. Îmi scot voalul și-l pun lîngă buchet și bilet, apoi mă grăbesc cît de tare pot eu spre ieșire fără să fiu văzută. Am luat un cal de la trăsura cu care am venit. Ştiam să călăresc, m-a învățat tata cand era in viața și stătea pe acasă. Apoi pornesc ca vintul înapoi acasă, înapoi la John.
Preotul deja chema pentru a treia oară mireasa, dar ea tot nu venea. Privirile invitaților l-au determinat pe domnul Bertrand să plece să vadă unde e mireasa. Acesta iese rapid strigând:
-Mireasa a fugit!
S-a început o adevărată gălăgie în care toți se întrebau unde e mireasa. Domnul Bertrand s-a apropiat de doamna Leroy şi i-a înmânat biletul pe care scria: Dragă mamă iartă-mă te rog dar mai puteam rezista. Nu-l iubesc pe Nicolas și nu-mi voi putea trăit viața alături de el. Te rog înțelege-mă, mai ales că eu plac pe altcineva mai bun pentru mine. Tu ai avut posibilitatea să alegi, acum e rândul meu.
Doamna Leroy a început să plângă de tristețe dar și de fericire. Apoi zice.
-Acum e timpul ei să aleagă.
-Poftim, doamnă Leroy?
-Zic să o lăsăm să plece. Dragi invitați îmi cer scuze în numele fiicei mele dar astăzi nu va avea loc nici o nuntă a familiei Leroy.
