Aparențele înșeală

5continuare...

       Mă îndrept spre cameră foarte rapid. închid ușa şi mă arunc pe pat în lacrimi amare. Cei cu nunta asta aranjată? De ce m-a mințit? Peste ceva timp aud o ciocnire în ușă.

-Pleacă!

-Lucy, sunt eu, John. Pot intra?

Mă ridic pe şezut şi-mi șterg fața udă.

-Intră.

-De ce plângi? Ți-a făcut cineva ceva, a fost Nicolas? O să pun ca toate animalele să se răzbune pentru tine şi nu doar o să-i...

-Încetează, nu e el, e mama.

-Ce?

-A aranjat o nuntă cu... cu Nicolas.

-Cee?! Nu poate fi asta, sper să glumească. Acum ultima mea speranță e pe sfârșite. Ceasul în curând va înceta să mai ticăie. Și atunci eu voi rămâne mereu așa. Şi nu doar voi pierde încă o persoană dragă pe care am început s-o plac foarte mult. Iar dacă mă îndrăgostesc și mai mult îmi va frânge inima, atunci va fi și sfârșitul meu.

-Nu-mi vine să cred. Cum îmi poate face una ca asta mama?

-Nu plînge. Plânsul nu va rezolva nimic. (Incearca sa ma linsteasca el.)

-De ce trebuie să fie totul aşa dificil?

John m-a liniştit până am adormit. Mă bucur că am o așa persoană alături. E un spiriduș care arată ciudat dar totuși eu nu-i văd fața, eu îi văd sufletul minunat și plin de bunătate. El a fost unicul meu prieten și singura persoană ce m-a făcut să râd când plângeam. E cel mai bun prieten sau poate mai mult decât un prieten. Stai... e greşit, nu pot să mă îndrăgostesc de un spiriduș, adică e o ființă minunată, deşteaptă și blîndă, ce tot vorbesc, nu e om... Dacă ar fi om.....

Aud cum cineva bate în uşa camerei mele.

-Lucinda, eşti bine? E deja seara, ți-am adus ceva de mîncare.

Mă trezesc și privesc prin jur, John a adormit și el pe scaun. Îl trezesc și îi zic în şoaptă.

-Ascunde-te, a venit mama.

Fără nici-o întrebare se ascunde în dulap.

-Draga mea, pot să intru?

Eu doar tac, dar nu pot proceda aşa cu ea, e totuși mama mea, chiar dacă m-a mințit, eu nu o pot face să sufere.

-Da, poți.

Ea intră cu platoul plin de bunătăți.

-Astea sunt preferatele tale... (Face o pauză văzând că nu-i dau atenție.) Lucinda, putem vorbi despre ce s-a întâmplat azi?

Nu-i răspund, doar dau afirmativ din cap.

-Înțelegi, Lucy, acum ducem timpuri mai grele. De când a "plecat" tatăl tău, totul a căzut pe umerii mei, dar eu sincer nu mai pot continua singură. Familia Bertrand a oferit să ne ajute și ...

-De aceea ai decis să mă căsătoresc cu acel înfumurat de doi bani.

-Draga mea, Nicolas e un tânăr deşteapt, chipeş și educat.

-Și bogat, nu?

-Și asta, dar mai important e că are intenții serioase și e oferit să ne ajute.

-De ce nu ai cerut și părerea mea despre asta, găseam noi o soluție. Poate eu nu-l plac şi nu vreau să mă căsătoresc făra iubire, fără una adevărată.

-Cu timpul o să-l iubești. Te rog înțelege-ma.

-Dar nu pot. Plac pe altcineva...

-Doar încearcă. Mâine va veni Nicolas, să vă vedeți din nou. Sper să meargă totul bine.

Acum te las să te gândești, poate îți vei da seama de ce asta e foarte important pentru ambele. Noapte bună.

Mama pleacă, dar eu îmi afund fața în pernă. Se aude uşa dulapului şi privesc spre John care părea mai deprimat decât mine.

-Eşti bine?

-Nuştiu, nu mai ştiu nimic acum. Ce să mai fac?

-În primul rând mănîncă. Apoi ne vom gândi noi la ceva.

Spre dimineață sunt trezită de razele soarelui. Încă mai sunt îmbrăcată în rochia cea roşie așa că decid să mă aduc în ordine. După ce sunt gata cobor să iau micul dejun. Mama deja era acolo.

-Cum ai dormit Lucinda?

-Destul de bine...

-Te-ai mai gândit la ceea ce am vorbit.

-Am de ales?

-Cam nu prea, dar totul e spre binele tău. Te rog să nu fii supărată pe mine.

Observă că sunt tăcută și începe din nou discuția.

-Nu ai uitat că astăzi te vezi cu Nicolas, nu?

-N-am uitat, mamă.

-Deci îi vei da o șansă?

-Nu mă grăbi, e doar o plimbare, nu? Vom vedea după ce va fi. Poate s-a schimbat, poate academia i-a vârât mințile în cap.

-Îmi promiți că n-o să mă dezamăgești?

-Offf... Promit.

-Mulțumesc, draga mea.

Se apropie şi mă sărută pe frunte. Uşa era deschisă și puteam să văd că lîngă scări stătea John cu o față tristă. Îmi pare rău, John, dar asta e pentru familia mea...