Marko

Capitolul 20.

—M-aș fi descurcat, stai liniștit! îi răspund privindu-l serios. Dylan și Carol Warren, nu ar mai avea curajul să se apropie. Aș rezolva totul.

—Ba nu, Marko! De ce crezi că nu te-am lăsat la conducere...

—Așa cum a făcut Carol, punându-l pe fisu' ? zic nervos, deranjat de faptul că Dylan a ajuns la cârma mafiei din Montana, iar tata încă nu are încredere în mine să mă pună în locul lui.

—Fiule, nu te las la conducere, fix din cauza comportamentului tău. Ești prea ușor de enervat, acționezi fără să gândești prea mult, nu iei în calcul consecințele care ar putea apărarea. Ai intra în război fără să îți dai seama dacă ar putea fi o capcană sau nu. Te-ai duce fără să clipești în gura lupului. Te-ai schimbat, Marko. Ești mult prea impulsiv și nu pot risca să ne omori oamenii...

Dacă m-ar întreba cineva ce îmi lipsește în acest moment, ce mă nemulțumește la viața mea sau ce simt că îmi lipsește, aş răspunde scurt și sec: eu însumi. Cum vine asta? Așa bine. Îmi lipsește Eu-l meu liniștit şi calm, răbdător şi înțelegător, pe care l-am pierdut nu știu când şi nu știu unde şi în nu ştiu ce condiții. Mi-e dor de omul spontan care obișnuiam să fiu. Om care a fost înlocuit de cineva pe care nu-l mai recunosc. Cineva mereu stresat și obosit. Timpul liber s-a transformat în timp pentru zăcut şi pentru singurătate. Căci am ajuns să prefer singurătatea în locul oamenilor, în speranța că-mi voi regăsi veselia şi pofta de viaţă în liniște absolută. Oamenii din jurul meu au în permanență așteptări, critici şi nemulțumiri. lar eu? Cu mine cum rămâne? Cine îmi vindecă sufletul de fiecare dată când e călcat în picioare? Cine suferă în locul meu? Cine se luptă pentru mine? Tot eu.

—Îmi pare rău tată că te-am dezamăgit și de data asta. Dar Dylan și ai lui vor plăti.

—Eu zic să te axezi acum pe iubita ta, pe firma de avocatură și să lași treburile asta în seama tatalui tău, opri mama tensiunea care era pe cale să producă un scurt circuit între mine și tata. Știi câte dosare ai de semnat la firmă? Nu știu dacă vei avea vacanță de primăvară...

—O vei pierde dacă o vei amăgi până la sfârșit cu tot felul de joculețe prostești, mă înștiință mama, privindu-mă serioasă. Nu e o jucărie, Marko!

—Știu asta!

—Te-am învățat de mic ,,Totul se întoarce!". Şi bun şi rău. Ce este al tău, va rămâne al tău indiferent cât de departe îl arunci. O minciună se va răsfrânge mereu asupra ta, îţi va deveni oglindă, îţi va schimonosi sufletul în fel şi chip, chiar dacă pe moment o vezi ca pe o victorie. Un gând râu se va răsfrânge mai devreme sau mai târziu asupra ta, oricât ai încerca să-l înfăşori de trupul altcuiva. O faptă rea va coborî asupra ta asemeni unui fulger pe un cer senin de vară.
Totul se întoarce, mai devreme sau mai târziu, pentru că nimic din ceea ce îţi aparţine nu poate fi pierdut pentru totdeauna. Mai bine spune adevărul, naşte gânduri frumoase şi fă fapte bune. Ti se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu...  Dragul meu, ar trebui să îi spui adevărul dacă chiar crezi că ea este aleasa. Și dacă chiar este, ea nu va pleca de lângă tine. Dar nu uita ai doar 19 ani, mă compătimi mama.

—Anastasia... te-am cunoscut la 15 ani. Ne-am logodit la 18 ani. Ne-am căsătorit la 22 de ani. Sunt tată de la 23 de ani. Mulți oameni mi-au spus „Eşti prea tânăr" la fiecare lucru pe care îl făceam. Dar adevărul este că nu mai sunt scuze, știam ce voiam şi l-am obținut, îi făcu cu ochiul tata, mamei. Deci Marko, dacă crezi că ea e aleasa, îți dau voie să îi spui despre afacerile noastre, dar cu o singură condiție.

—Și care ar fi aceea? Îmi dau ochii peste cap, așteptând cea mai nasoală condiție pe care ar putea să mi-o pună.

—Vreau să o cunoaștem mai întâi. Adu-o sâmbătă seară aici și renunță la planul tău prostesc de-al ademeni pe Dylan. O să ne ocupăm mai târziu de asta. Dacă fata asta, te poate readuce în simțiri și cu capul pe pământ, vreau să o cunosc cât mai repede.

—Bine, sunt de acord! spun hotărât, gândindu-mă la frumoasa șatenă, care acum cu siguranță doarme cu dezamăgirea lipsei mesajului meu de ,,noapte bună,,.

Mă simt cel mai norocos tip de pe pământul acesta. O ador, o iubesc, îmi dă un sens vieții. Vreau sa fiu mai bun pentru ea. Vreau ca peste ani și ani să mă întorc obosit de la muncă, dar totuși să mă schimb și să încep să pregătesc masa pentru noi, așteptând-o cu entuziasm în faţa uşii și crezându-mă că a întârziat 10 minute. Vreau să fiu fericit și să am o viață liniștită lângă ea .Vreau doar să mă trezesc în fiecare dimineață lângă trupul ei micuț, și să o aud cât de urât face că am trezit-o. Vreau să o văd cum se ghemuiește lângă mine și se pitește să nu vadă lumina zilei. Vreau să mă trezesc lângă ea, îmi doresc atât de tare asta. Vreau să fiu eu, ce restul n-au fost și nici nu vor mai fi. Vreau ca și eu să-i dau un sens ei. Vreau să-i ofer totul. Azi mi-am văzut minunea dezamăgită, însă am văzut că iubita mea e încă acolo, și vreau să o scot din nou la suprafață. Gata cu ambiţiile prostești și orgoliile. Vreau să mi-o iubesc în liniște și să uit că mai exista și altcineva în lume. Suntem doar noi doi, și vreau să fim fericiți. Nu pot să cred că sunt atât de norocos. E fix ce îmi trebuie.

Mă uit la ceas și observ că s-a făcut ora 2:25. Le spun noapte bună părinților mei, după care urc în camera mea. Îmi iau telefonul și îi anunț pe băieți că planul de sâmbătă este anulat, explicându-le tot ce s-a întâmplat în seara aceasta.

Oare, dragostea mea doarme?
Intru pe conversație și observ că a fost conectată acum un minut. Dacă s-a pus să doarmă la ora asta, este clar că este supărată. I-aș da mesajul mult așteptat de ,,noapte bună,, dar nu vreau să o agit și mai mult. Dacă s-a băgat la culcate, zic să o las să doarmă și să nu o mai deranjez, este oricum târziu. Știu că a avut ocazia să vadă că sunt conectat și nu i-am dat niciun mesaj, dar îi voi explica asta mâine.

Sper explicațiile mele să nu fie în zadar, nici schimbarea planurilor mele. Părinții mei ar trebui să fie de acord să îi spun tot adevărul la sfârșitul întâlnirii pe care o vor avea cu Stormy. Îmi doresc să nu fie doar un pretext de-al lor, pentru a anula cursa de sâmbătă seară, iar la sfârșit să mă anunțe că nu mai vor să îi spun nimic șatenei mele. În cazul acesta, o vor da în bară, deoarece nimic nu mă va mai opri să îi spun adevărul. Eu am vrut să o țin departe pentru a o proteja, ei mi-au dat idee să îi spun tot pentru a nu o pierde. Acum sunt sigur pe mine că o pot proteja și dacă va știi cu ce ne ocupăm. Poate nu o voi lăsa să intre rapid în această lume, adică nici nu știu dacă v-a vrea. Dar eu o vreau. O vreau atât de aproape de mine...

Femeia adevărată e femeia pe care vrei să o strângi de mână pe stradă, femeia lângă care vrei să şi dormi, nu doar să te culci, este femeia aia cu care diminețile friguroase ţi se par calde, femeia cu care vrei să stai toată ziua în pat, doar să o vezi acolo, cu tine… doar voi, voi doi. E femeia cu care nu vrei să pari altceva decât ceea ce eşti, nu vrei să o impresionezi prin ceea ce ești... îi spui în faţă cine eşti, ce vrei, cum vrei... este femeia lângă care eşti gol şi atunci când eşti îmbrăcat. Este femeia care te înţelege, care te mângâie... Ea te vrea fix așa cum eşti. Persoana de care s-a îndrăgostit ea. Este femeia pe care vrei să o descoperi în fiecare zi. Este genul de femeie care atunci când ai pățit ceva, ai o problemă, o să te privească în ochi, o să te mângâie delicat pe faţă şi o să îţi spună că atâta vreme cât sunteţi amândoi orice problemă se poate rezolva. Este genul de femeie care te pune pe gânduri şi asta e de bine. Te face să te gândești că eşti un om fericit. Că ea te-a ales, că eşti al ei, că toţi au pierdut războiul ăsta şi tu eşti singurul care l-a câștigat. Nu știu ce am făcut ca să merit o astfel de femeie, dar știu ce trebuie să fac ca să o păstrez lângă mine. Cine mai are nevoie de adrenalină sau de alte vicii, când ochii ei albaștrii mă îmbată la fel ca vinul.