18. St. Nicholas

6.5K 183 9
                                    

  Versuri imagine: Long Live - Taylor Swift   

*capitol editat* 


Alice's POV

Dupa ce am scris capitolele pentru lunile noiembrie si decembrie am decis sa fac o baie lunga pentru a-mi relaxa muschii incordati de frig. Asta este lucrul care imi displace cel mai mult la iarna: frigul. Dar fara frig nu ar exista zapada, asa ca nu ma pot plange prea mult.

Dupa o lunga baie relaxanta am iesit din cada, m-am uscat bine de tot si m-am bagat in pijamale. Luandu-mi cateva caiete si manuale am inceput sa imi fac cateva teme, deja plictisita pana peste cap. Televizorul nu ma atragea, nu prea mai aveam ce carti sa citesc si telefonul nu mai avea memorie si pentru jocuri, asa ca, dupa ce mi-am terminat o parte din teme, mi-am pus telefonul la incarcat si am inceput sa ma caut un film romantic, dar amuzant in acelasi timp.

Am decis sa ma uit la „Bestial", insa pe la jumatatea filmului am adormit, uitand de castile din urechi si telefonul lasat deschis. Le-am gasit pe amandoua de dimineata in pat langa mine, telefonul pe margine si castile, de mult iesite din urechile mele, erau intoarse si inodate sub corpul meu, semn ca m-am foit mult azi noapte.

Fericita ca am trecut peste noaptea fara Ethan, m-am uitat la ceas si am vazut ca e doar 7 si jumatate. Nici in weekend nu pot scapa de programul de la scoala, mi-am spus in minte oftand si, ridicandu-ma in sezut, m-am uitat in jurul camerei. Totul parea la fel, insa ceata din ochi nu disparuse, cu toate ca am luat deja din medicamente. Trebuie sa ai rabdare,mi-am spus in minte, stiind ca medicamentele nu pot face intotdeauna minuni, asa cum ne fac toti medicii sa credem. Vorba medicului meu, „pentru orice ai avea, ia Nurofen si trece". Dar cum durerile mele sunt prea puternice, a trebuit sa trec de la Nurofen la cate doua pastile de Advil.

Rasufland greoi m-am ridicat din pat, mergand spre baie tarsindu-mi picioarele, fara niciun chef de viata. Pot sa pun pariu ca parintii nici macar nu s-au trezit, mai ales tata care munceste din greu in timpul saptamanii.

Terminandu-mi repede treburile, am iesit si am plecat spre bucatarie, coborand plictisita scarile si facand stanga. Nu am fost surprinsa cand nu am vazut pe nimeni, asa ca am decis sa-mi fac singura ceva de mancare, optand pentru clatite americane.

Dupa 20 de minute in care am amestecat, batut si invartit aluatul, am reusit sa incep sa le fac in tigaie, avand grija sa nu ma murdaresc mai mult decat am facut-o deja. Punand prima tura de aluat, m-am uitat in jurul bucatariei. Dap, mama o sa ma omoare daca nu curat mizeria asta, mi-am spus si mi-am intors din nou atentia catre clatita in formare, gata sa fie intoarsa si pe partea cealalta.

La ora 9 si cateva minute clatitele erau gata sa fie mancate, tot ce imi ramanea de facut era sa pun sosul pe ele si sa le savurez. Punand portile parintilor in cuptor ca sa ramana cat de cat calde, m-am asezat la masa si am mancat in liniste, gandindu-ma la ce cadou ii puteam lua lui Ethan de Craciun, insa numai dupa cateva minute am realizat ca suntem in 6 decembrie, atunci cand m-am uitat la ceas si am dat din greseala cu ochii de calendar.

Nu am niciun cadou pentru Ethan! Cum am putut sa uit? Trebuie sa vad daca poate vreuna dintre fete sa vina cu mine pana in mall sa ii cumpar ceva.

Cu asta in minte am mancat in graba restul clatitelor si am fugit la etaj, smulgandu-mi telefonul de la incarcat si grabindu-ma inapoi jos, formand numarul Bellei ca sa pot vorbi cu ea in timp ce strang vasele.

Hei Alice,"a raspuns ea in timp ce imi pozitionam telefonul intre ureche si umar.

„Hei Bells. Ai ceva de facut azi?" intreb si ma apuc sa spal din vase.

In love with the wrong PlayboyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum