*capitol editat*   


Alice's POV

Sarbatorile au trecut atat de repede incat nici nu am simtit cand s-a terminat vacanta. E de parca am avut doar o saptamana la dispozitie in care sa ne relaxam si sa petrecem, asta insemnand ca luni, cand a inceput scoala, nici macar profesorii nu aveau chef de predat sau ascultat, asa ca pur si simplu prima zi din saptamana a fost ca un moment de reculegere pentru vacanta care a trecut mult prea repede.

Insa cu timpul ne-am revenit, miercuri fiind deja cu totii in priza, incercand sa salvam anul scolar. Multi dintre noi nu aveam medii de trecere la economie, ceea ce era destul de grav, insa am facut toti o promisiune ca vom invata cat putem de mult pentru a trece cu brio semestrul.

Eu si Ethan suntem foarte bine, am petrecut revelionul impreuna in Times Square si am avut parte si de sarutul de la miezul noptii, cand noul an avea sa ne aduca multe schimbari, insa numai daca as fi stiu care este de fapt realitatea...

Dupa 2 saptamani...

„Maine am o noua intalnire cu stii-tu-cine," mi-a spus Ethan in timp ce mergeam spre cantina liceului.

„Iar?" am intrebat ingrijorata. Data trecuta am fost un pachet de nervi, nestiind ce se intampla sau daca a patit ceva.

„Da, si de data asta nu cred ca mai scap atat de usor. Vin niste baieti din alta gasca, incearca sa se alieze cu noi."

Nu am mai spus nimic, incercand sa imi calmez nervozitatea. O parte din mine stia ca nu puteam face nimic sa-l ajut, ca poate daca interveneam mai rau faceam, insa cealalta jumatate voia sa-l scoata din situatia asta, sa sune la politie si sa termine sarada.

„Okay, deci sa inteleg ca sambata nu ne vedem decat pana pe la 3?"

„Exact, dupa se aplica regulile de data trecuta," a spus si s-a oprit, eu oprindu-ma la randul meu langa el. Mi-a luat capul in maini si ne-a apropiat fetele, nasurile noastre aproape atingandu-se. „Nu ma suni, nu vii la mine acasa, nu incerci sa ma contactezi nicaieri. Nici macar daca este vreo urgenta. Daca se intampla ceva, du-te la fratele meu, el stie ce este de facut," mi-a explicat el, uitandu-se adanc in ochii mei. Nu am putut decat sa incuvintez din cap si sa-mi las privirea in jos. Ethan m-a pupat pe frunte lung, apoi mi-a dat drumul si m-a luat de mana, incepand sa mergem din nou spre cantina. Sper doar sa nu pateasca nimic sambata, pentru binele lui, dar si pentru al meu.

Sambata...

„Trebuie sa plec," mi-a soptit Ethan la ureche, sarutandu-mi lobul urechii si strangandu-ma mai tare in brate. Eram amandoi pe canapeaua din sufrageria mea, uitandu-ne un film. Eram amandoi intinsi, Ethan statea cu spatele sprijinit de coltul canapelei si eu stateam sprijinita cu spatele de pieptul lui.

„Chiar trebuie?" m-am plans, facand o fata de parca imi venea sa plang. Nu ca eram prea departe de a face exact asta.

„Da, din pacate trebuie," mi-a spus resemnat si ne-a ridicat, luandu-si piciorul din jurul meu si ridicandu-se greoi de pe canapea, apoi s-a intors cu fata spre mine.

„Ma conduci?" a intrebat si a intins mana stanga spre mine. L-am lasat sa ma ajute, ridicandu-ma lenes de pe canapea, fiind inca suparata ca trebuie sa mearga la intalnire.

„Nu uita, nu incerca sa ma contactezi. Pot fi periculos daca iau ceva, mai ales daca amestec drogurile cu alcoolul," mi-a spus pentru a mia oara stand cu mana pe clanta.

„Asa o sa fac," am promis si am facut o pauza. „Doar ai grija de tine," am spus incet lasandu-mi privirea pe podea, stiind ca daca il privesc voi incepe sa plang.

„Promit," mi-a spus si m-a luat in brate, sarutandu-mi fruntea. „Hei, uite-te la mine," mi-a comandat bland, punandu-si mana sub barbia mea si ridicandu-mi fata spre el, „Totul va fi bine. Ne auzim maine la 12, okay?"

„Bine," am spus resemnata si m-am intins pe varfuri sa-l sarut de plecare.

Dupa ce am inchis usa in urma lui, am decis sa ma uit la Gossip Girl, insa pe la jumatatea celui de-al doilea sezon am adormit ghemuita pe canapea cu o patura groasa pe mine.

Dupa cateva ore...

Am fost trezita de Blank Space a lui Taylor Swift sunand cu putere de pe masuta de cafea din mijlocul sufrageriei, fiind acompaniata de vibratia enervanta care suna mai tare decat de obicei. Gemand nervoasa, am dat patura de pe mine si mi-am pus piciorul stang pe podea ca sa ma intind sa-mi iau telefonul inainte sa trezeasca toata casa, stiind ca parintii s-au intors tarziu acasa.

Mi-am insfacat furioasa telefonul si ma pregateam sa-i spun cateva cuvinte „dulci" celui care a indraznit sa ma caute la ora asta, insa cand am vazut cine era am incremenit. De ce ma suna?

Cel care ma cauta nu era nimeni altcineva decat Ethan. Mi-a spus foarte clar sa nu-l contactez, insa nu a spus nimic de faptul ca m-ar putea contacta el. Melodia s-a oprit intre timp, semn ca a inchis. Poate e mai bine asa, poate ca intalnirea s-a anulat. Dar nu m-ar fi sunat la ora asta, cel mult imi trimitea mesaj.

Telefonul a inceput sa sune din nou. Nestiind cum sa reactinez, am facut ceea ce ar fi facut orice fata dintr-un film de groaza: m-am dus exact spre pericol.

„Da," am spus timid, cu vocea tremuranda. Cand nu am auzit decat rasete si muzica in fundal am incercat din nou. „Ethan, esti acolo?"

„Alice! Ce bine imi pare sa-ti aud vocea!" a tipat in receptor, facandu-ma sa-mi duc telefonul departe de ureche.

„D-de ce m-ai s-sunat?" l-am intreba putin speriata.

„Voiam sa vad ce mai faci si sa le demonstrez amicilor mei ca nu esti doar in imaginatia mea," a explicat pe un ton de om beat, apoi a tipat catre ei, „Vedeti fraierilor, v-am spus ca am iubita."

„Pune-o sa spuna ceva," am auzit pe fundal, apoi cateva cateva persoane au vorbit in acelasi timp.

„Ethan?"

Vocile s-au diminuat, apoi am auzit vocea lui. Ceva nu era in regula.

„Iubire, ce ai zice daca as veni pana la tine?" a spus printre doua sughituri.

„Ethan, nu cred ca e o idee atat de buna," am spus de-a dreptul panicata acum. Nu stiam de ce in stare cat timp era beat sau, mai rau, drogat. „Hai mai bine sa ne vedem maine, mergem undeva numai noi doi."

„Prea tarziu dulceata, sunt deja pe drum. Ne vedem in 10 minute."

„Ethan, nu-" am vrut sa-i spun sa nu vina, insa a inchis telefonul.

Ce ma fac acum?

******************************

Imi cer scuze ca nu am postat ieri, insa am avut probleme cu contul, nu ma lasa sa-mi vad povestile.

Multumesc pentru cele 11K citiri, sunteti cei mai tari!

"If one cannot enjoy reading a book over and over again, there is no use in reading it at all." ― Oscar Wilde

Pe curand!

Laura

In love with the wrong PlayboyCitește această povestire GRATUIT!