Capitolul 1: Două lumi

75 4 10
                                    


   Lumina nopții apare mai târziu ca de obicei. Luna își face prezența pe cerul senin, întunecat. Seamănă cu o sferă gri strălucitoare, care veghează asupra tuturor oamenilor. Stelele parcă au propriul lor joc. Una câte una, răsare din îndepărtare, fiecare sclipind din ce în ce mai tare. Cerul încântă privirile celor care îl urmăresc ca o operă dintr-un muzeu de artă. La nivelul solului, aerul este rece, de munte. Prospețimea lui atrage plăcere și voie bună pe fețelor celor de afară. Parcurile sunt pline, persoanele profitând de limpezimea lui pentru a-și practica plimbările sau chiar sporturile în aer liber. Cât mai mulți se bucură de o astfel de atmosferă, după o câteva zile foarte calde, fără aer.Este doar o seară plăcută de toamnă. Brașovul are parte de o atmosferă liniștitoare pentru cetățenii săi.

   Sau aproape pentru toți.

   Într-un apartament mic, aproape de centru, locuiește Amelia. Stă pe marginea patului și așteaptă un apel de la prietena ei să iasă în oraș. Este aproape goală, purtând doar o rochie de noapte roșie, cu dantelă. O consideră pe departe preferata ei, de stat noaptea în casă, având pe lângă și o lenjerie de culoare vișinie. Vestimentația pune în evidență fiecare detaliu al corpului ei cochet.

    Încă nu s-a hotărât dacă va merge în oraș sau nu. Ar face-o doar de dragul prietenei ei cele mai bune deoarece o conșideră ca pe o sora mai mare. Este o fată timidă, care nu are prea mulți prieteni. Nu se șimte bine printre oameni. dar, în Chloe, vede o persoană în care se poate baza, la bine și la greu.

Deodată, telefonul i se lumînează și începe să vibreze. Tânara se îndreaptă imediat spre el și îl ia în mână, dorind să răspundă.

- Bună, Amelia. Sunt în fața ușii apartamentului tău. Sper ca esti pregatită pentru petrecere.

-Ce ai zis? Bună. Dar nici nu m-am dat jos din pat încă.

- Întarziato. Măcar lasă-mă să întru în sufragerie, apoi te aștept să termini, să te aranjezi.

-Bine. Deschid acum.

*

  Amelia, mezina familiei Darclée, stă singură într-un apartament închiriat, în Brașov. Are 22 de ani. Ea este studentă, în anul 4, la Facultatea de Medicină Dentară. Încă de mică, a fost eleva perfectă. Primea doar note de 10, pe linie, la toate materiile din școala generală, participând adesea și la diferite concursuri de scris ori desen. Multe dintre ele le-a câstigat, primind premii dar mai ales laude de la profesorii ei și priviri invidioase de la colegi. Familia ei o aprecia foarte mult, fiind fata perfectă. Are un frate mai mare, Sebastian, care face fotbal de performanță, urmându-și visul de mic copil. Mama celor doi mereu i-a încurajat să își creeze un vis și să îl urmeze, iar din punct de vedere financiar, cei doi soți Darclée le-au oferit toate condițiile pentru a putea să se dezvolte pe toate planurile. Nu duceau lipsă de nimic, nici chiar de motivație.

  Așa că fata lor a ales să devină medic stomatolog. Și-a dorit acest lucru încă din clasa a 7-a, de când învăța Biologia cu doamna Delon, care a îndrumat-o la diferite concursuri de anatomie. Dar dintre toate parțile corpului, ea mereu a fost atrasă de zâmbetele oamenilor, de râsul lor. Visul ei este să le repună zâmbetele oamenilor pe fața lor, depășind durerea din înterior.

  În timp ce se aranja, prietena ei cea mai bună, Chloe, întră în cameră peste ea.

- Hei, încă nu ești gata? Încă puțin și vom întarzia. Grabește-te, îi spune pe un ton prietenesc.

- În 10 minute termin. Îmi aranjez părul și vin în sufragerie.

- Ok. Doar mai repede. Am o surpriză.

Din întamplare împreunăWhere stories live. Discover now