Fără scăpare +18

Capitolul 6

Mă schimb într-o rochie roz și subțire pe umeri și cobor la bar, unde Cailyn mi-a zis că mă așteaptă. O găsesc și de data aceasta cu același grup de bărbați și doar o salut, nu mă opresc acolo, nu vreau să dau ochii cu tipul de atunci.

Îmi găsesc un loc la barul din partea din spate a camerei și îmi iau un suc de portocale. Câteva minute mai tarziu doua brațe se așează de-o parte si de alta a mea, astfel palmele fiind spriiinite de tejghea si eu prinsă între acestea si ma gandesc ca este Elias, insa cand vad multiplele tatuaje de pe brațele tipului înlemnesc.

— O bere, Martin, îi aud glasul gros și dur al tipului adresându-i-se barmanului și după ce-și ia berea dispare la fel cum a si apărut.

Ce tocmai a fost asta?

— Aby, o aud pe Cailyn apărând din senin, tu îți dai seama cine tocmai a fost lângă tine?

Oh, nu, începe din nou cu dramele ei.

— Cine? o întreb.

— Tipul e șeful unei benzi, îmi răspunde si un beculeț în mintea mea se aprinde.

— Există o bandă pe insulă, nu-i așa? îi zic apropiindu-mă mai mult de ea.

— Da, se ascund aici, spune, pe membrii îi recunoști după flacăra de pe gât, adaugă. Sunt doi în conducere de fapt, unul e tipul de mai devreme, nu vrei să ai de aface cu el, te-ar strânge de gât fără vreo remușcare și altul este un tip blond, care pare la prima vedere mai pașnic, dar ferește-te și de el, doar pare, nu și este.

— De unde Dumnezeu știi atâtea, Cailyn? mă încrunt la ea.

— Am și eu sursele mele, ridică din umeri, în seara asta banda umblă prin zonă, aparent patronul hotelului i-a deranjat cu ceva și vor să se răzbune și dacă au venit chiar ambii șefi e groasă, închide-te în cameră, mai zice și simt cum un fior rece îmi traversează tot corpul.

Vor să-l omoare pe Elias? Și cim să mă închid în cameră și să mă ascund din calea acestor maniaci când eu stau în cameră chiar cu cel căruia vor să-i facă felul?

Las tot și o iau la fugă spre hotel, trebuie să-l avertizez pe Elias, chiar dacă este un nemernic care a profitat de situația mea, asta nu înseamnă că trebuie să mă prefac că nu știu nimic și să stau și să privesc cum este asasinat. Calea îmi este tăiată de un tip blond și îl recunosc ca fiind cel care a venit de dimineață pentru a-i cere taxa lui Elias. Eram pe holul de la etajul doi, știam că îl voi găsi în camera în care stau și eu, dar aparent tipii aceștia deja împânziseră perimetrul.

Aud un sunet de armă declanșată și vreau să fug din nou, dar bărbatul blond mă prinde din spate de brațe și își presează una dintre palme de gura mea, oprindu-mă din a țipa.

Un bărbat cu părul negru ca pana corbului și cu o expresie rece și criminală iese din camera spre care mă îndreptam mai devreme și, privindu-i brațele, îmi dau seama că este nimeni altul decât cel din bar.

— Ea cine e? îi aud din nou glasul și mi se confirmă teoria anterioară.

— E târfa lui Elias sau, mai bine zis, era, rânjește tipul blond și mă strânge de talie, cu ea l-am găsit de dimineață la piscină, sper că ți-a tras-o bine pentru ultima dată, blondo, râde în urechea mea în timp ce expresia celuilalt tip rămâne la fel de neutră.

Brunetul trece pe lângă noi fără a zice ceva, atât de degajat de parcă nu omorâse o persoană cu câteva minute în urmă, dar vocea blondului îl oprește:

— Damon, stai, ce fac cu ea?

Se întoarce și mă privește scurt înainte să rostească simplu:

— Omoar-o.

Pleacă mai departe fără vreun regret în timp ce eu încep să mă zbat în brațele bărbatului și să-l împing cu toată forța. Nu mi se poate întâmpla asta, nu, te rog, nu!

— Nu o face, suspin pe sub palma lui, te rog, murmur.

— Nu o voi face, îmi răspunde, nu înainte să mă joc puțin cu tine, continuă atunci când speranța îmi invadase corpul.

N/A: Pariu că nu vă așteptați la asta, poze cu cei doi sunt în primul capitol.