Fără scăpare +18

Capitolul 3

— Nu, Cailyn, nu te mai iert de data asta! Mă lași pe holuri ca tu să ți-o tragi cu tipul ăla? strig și nici ea nu se lasă mai prejos.

— Eram beată, bine? țipă și mă îmbrâncește. Nu aș fi venit aici, dar el mi-a propus și, după cum am zis, eram beată și nu știam ce fac!

Arunc cu perna în ea, dar se ferește și chiar atunci ușa se deschide și de după ea apare patronul hotelului, care prinde perna în mână, aruncând-o înapoi pe unul dintre paturi.

— Mă scuzați că vă întrerup, însă mai multe persoane s-au plâns de zgomotul pe care îl faceți, ne zice și îmi dau ochii peste cap.

Cailyn se mai uita o dată urât la mine și trece pe lângă bărbat, părăsind camera. Tot ea e cea supărată!

Prinsă în gânduri nu realizez cand bărbatul intră în cameră și închide ușa în urma sa. Îmi dau seama că sunt doar într-o pereche de chiloți tanga minusculi și un maiou, căci mă schimbam când a pornit cearta dintre mine și Cailyn.

Vreau să trag rapid o fustă pe mine, dar îmi prinde mâinile în ale sale și își unește gura cu a mea, luându-mă prin surpdindere. Ce Dumnezeu face omul acesta?

Mă zbat în brațele sale și mă trag din sărut și când îmi văd buzele libere îi zic:

— Domnule, nu știu ce încercați să faceți, dar ați greșit persoana. Ce s-a întâmplat aseară a fost doar... pentru că nu aveam altă variantă, asta nu înseamnă că o să pic în plasă din nou.

Zâmbește în colțul gurii și mă împinge spre perete, însă el rămâne în același loc.

— Scumpo, ai grijă doar să nu regreți asta, zice și îmi întoarce spatele, părăsind camera.

Tocmai m-a amenințat?

Plec să o caut pe Cailyn după ce mă schimb și mă liniștesc. E abia a treia zi aici și deja suntem certate peste limită. Totusi, asta nu înseamnă că nu-mi pasă de ea și că o să o las să rătăcească pe aici de una singură.

Dar din nou eu sunt cea proastă și prea bună, căci o găsesc sărutându-se de mama focului cu un alt tip de data aceasta, nu cu Mick, sprijiniți de o mașină de teren pe care pot să jur că am văzut-o ieri când ne întorceam de la lac.

Lovesc o piatră cu piciorul și mă întorc la hotel, unde rămân și pentru următoarele zile ale acestei vacanțe dezastruoase, fără ca ea să se mai întoarcă. Îmi fac bagajul și când să ies dau peste Cailyn. Își strânge lucrurile și deși nu ne-am vorbit mergem impreuna la feribot, de data aceasta cu un barbat care face pe taxiul prin zonă, pe care il si platim.

Am un șoc de proporții atunci când cei de la stație ne spun că pentru o perioadă nedeterminată de timp nu va mai circula feribotul, nici înspre celălalt mal nici către insulă, ceea ce înseamnă că suntem prinse aici.

Plângeam ghemuită la marginea drumului în timp ce Cailyn nu avea nicio treabă, din contră, ea era fericită că poate să-și facă de cap aici. Îl cheamă pe Mick să o ia și mă întreabă dacă vreau să merg, însă refuz categoric, nu mai vreau să o văd o lungă perioadă de timp, dar ce voi face de aici înainte? Nu mai am nici bani pentru hotel, nici pentru mâncare.

O iau pe marginea drumului cu bagajul după mine și singura destinație pe care o știu este hotelul, așa că mă îndrept într-acolo, deși este mult de mers. Mă opresc după ceva timp și mă așez pe trolerul meu și aud mai apoi o mașină cum oprește în dreptul meu. Îmi ridic privirea și văd o altă mașină 4×4. Șoferul lasă jos fereastra de pe partea mea și mi se adresează:

— Te pot lăsa undeva?

Privindu-l, îmi pare atât de periculos și dubios și pot să jur că tatuajul pe care îl are el pe gât l-am văzut acum 2 seri și la tipul cu care se săruta Cailyn.

— La hotel, dacă mergi într-acolo, mă arunc singură ca proasta în gura leului, dar nu am altă variantă în afară de a muri de căldură, oboseală și deshidratare pe drum.

— Urcă, îmi zice și astfel primesc confimarea că acolo merge și, după ce îmi pun bagajul în portbaj, fac ceea ce îmi spune. Ce e cu tine pe aici? Văd că ești turistă, dar ce făceai singură în mijlocul pustietății? mă întreabă lăsându-și ușor în jos ochelarii de soare de la ochi pentru a mă privi.

— Feribotul este închis pentru o perioadă și sunt blocată aici, suspin și îmi șterg câteva lacrimi.

Vara aceasta a început prost oricum, dar nu-mi imaginam că va continua în asemenea hal. Blocată pe o insulă, singură și departe de civilizație.

Aprobă tăcut din cap și mă lasă fără alte discuții în fața hotelului.

Bun, și acum să înceapă distracția! Cum să fac să mă cazez fără bani?

Pășesc în interiorul clădirii și îi zic fetei de la recepție că vreau să discut cu șeful ei. Îl sună, îi spune cine îl caută și apoi aceasta mă îndrumă spre biroul lui.

Îmi iau inima în dinți și bat la ușă. Intru și găsesc o cameră întunecoasă în centrul căreia se află un birou mare. Rămân în picioare în fața acestuia cu capul în jos ca un copil care a greșit și îmi împreunez mâinile în față.

— Te pot ajuta cu ceva, Abygail? mă întreabă folosindu-mi numele și înghit în sec.

De unde știe cum mă cheamă?

— D-da, e-eu nu mă mai pot întoarce acasă, feribotul este închis și nu am unde să stau, îi răspund și cred că par așa o proastă din cauză că mă bâlbâi.

— Știam asta, zice, dar cu ce te pot ajuta eu, frumoaso? Și eu sunt la fel ca tine blocat pe insulă.

Puteam să jur că are un rânjet imens pe buze, căci știa unde vreau să ajung. 

— Mă puteți lăsa să stau aici? îl întreb cu glasul mic.

— Desigur, dacă ai bani, nu văd de ce as refuza, și țintește exact unde mă doare cel mai rău.

Mai am bani doar de feribot și de drum spre casă când ajung înapoi în țară și totuși aceia nu mi-ar fi suficienți pentru a sta aici câteva zile si daca i-as cheltui, cum m-as ai întoarce apoi?

— Tocmai asta e, murmur și mă joc cu degetele, nu am, continui și încă refuz să-l privesc.

— Atunci, îmi pare rău, scumpo, dar toate funcționează cu bani, spune și aprob ușor din cap.

Îmi iau bagajul și mă îndrept spre ieșirea din cameră, dar când să ies vocea lui mă oprește.

— Putem să ajungem la o înțelegere, Abygail, replică și îl aud ridicându-se și venind spre mine, vreau ca în fiecare seară pentru cât timp vei rămâne aici să fii a mea și vei beneficia de totul gratuit, pe lângă cazare, continuă și înghit în sec.

De ce am știut că se va ajunge la asta?

— Ești de acord? murmură cu buzele pe obrazul meu.

— Da, răspund timorat și îl simt zâmbind.