Fără scăpare +18

Capitolul 5

Cobor la barul de lângă hotel pentru a mânca ceva, dar toată pofta de mâncare mi se taie atunci când o văd pe Cailyn la una dintre mese. Trec pe lângă ea, dar mă strigă și mă întorc cu reținere.

— Doamne, Aby, mă bucur că ești bine! chițăie și mă ia în brațe. Iartă-mă pentru că am plecat ieri fără tine, ne-am întors și te-am căutat, dar nu mai erai, îmi zice și îmi rețin impulsul de a-mi da ochii peste cap.

— Da, am făcut autostopul, îi spun.

— Unde stai acum? mă întreabă.

— La hotel, zic simplu.

— Cu ce bani plătești? rostește sceptică.

— Am avut o rezervă în caz de orice, o mint, doar nu-i puteam spune că mi-o trag cu proprietarul pentru a mă lăsa să stau aici, dar tu, unde stai? o întreb și eu.

— La Mick, sosi răspunsul ei, uite, eu trebuie să plec acum, vorbim la telefon și deseară o să venim din nou la bar, poate ni te alături și tu.

Mă îmbrațișează din nou de parcă nu s-a întâmplat nimic și pleacă. Îmi iau un suc de fructe și plec să mă plimb în jurul hotelului. Văd în spate o piscină de dimensiuni medii și câteva șezlonguri pe margine. Pare un loc retras unde nu au acces toți turiștii. Chiar aș vrea o baie în piscină acum, așa că merg să-l caut pe Elias, doar a zis că pot avea parte de tot ceea ce este aici.

Îl găsesc în biroul său și îmi acceptă propunerea, ba chiar a zis că se va alătura și el. Urc în cameră și mă schimb într-un costum alb din două piese și îmi iau pe deasupra o rochiță subțire, pe care o dau jos odată ce ajuns la piscină. Sar în apă și când îl aud pe Elias apropiindu-se îmi îndrept capul spre el și nu pot să nu savurez imaginea apetisantă a abdomenului său bine sculptat.

Intră și el în apă și clar nu cu gânduri de a se bălăci. Mă prinde de coapse pe sub apă și mă sprijină cu spatele de peretele piscinei. Îmi trec mâinile după gâtul lui și îl privesc timidă, iar el nu mai risipește nicio secundă și își izbește buzele de ale mele.

Scap cu greu din brațele lui și ies din apă, ștergându-mi corpul cu un prosop pe care l-am adus cu mine. Înghit în sec atunci când îi simt palmele pe talia mea și buzele pe ceafă. Îmi desface sutienul și îl lasă să cadă la picioarele noastre și își introduce palma pe sub slipul meu. Mă împinge spre terasa de lângă piscină, care are în față niște stâlpi de susținere și mă prind cu brațele de unul dintre ei în timp ce el îmi dă jos si ultima bucată de material care mă acoperea, îmi ridică unul dintre picioare și îl îndoaie de la genunchi, ținându-l în continuare în mâna sa și se afundă în mine dintr-o dată.

Scâncesc și vreau să țip, dar îmi acoperă gura cu o mână și îmi dă drumul abia când simte că m-am liniștit.

— Ne-ar putea vedea oricine aici, îi zic în timp ce mă agăț cu mâinile de stâlpul de lângă mine ca de un colac de salvare.

— Nu-ți face griji pentru asta, iubito, nu vine nimeni aici, doar eu am acces, îmi zice și mă mușcă de gât. Ți-ai luat pastila? mă întreabă.

— Da, îi zic mușcându-mi buzele.

Când să-mi pun sutienul observ că s-a murdărit deoarece a stat pe jos, iar el doar zambeste si îmi spune:

— Stai fără.

Mă așez pe șezlong pentru a mă bronza, deși asta înseamnă să stau cu sânii complet expuși și ridicați ca doi soldați.

Rămânem în liniște o perioadă până când nu-mi mai pot reține o altă întrebare care mă macină, așa că zic:

— Elias, ce vârstă ai?

Zâmbește în colțul gurii înainte să-mi răspundă:

— Treizeci și cinci.

Aparent i-am intuit bine vârsta, am fost pe aproape.

Glasul unui bărbat mă face să tresar câteva minute mai târziu și să caut cât de repede pot prosopul pentru a-mi acoperi goliciunea.

— Maria mi-a zis că te găsesc aici, spune bărbatul, am venit pentru taxă, continuă și îi simt privirea insistentă asupra mea.

Îl privesc cu coada ochiului și ceea ce îmi sare în ochi este același tatuaj pe care l-am văzut și la tipul cu care se lingea Cailyn și la cel care m-a adus de la feribot aici ieri. Chestii de genul am mai vazut doar în organizații mafiote, în benzi de stradă și toate cele, dar ce ar căuta astfel de persoane pe insula aceasta? Nu pot comercializa droguri aici și nici nu au ce fura sau pe cine omorî sau poate e ascunzătoarea perfectă pentru organizația lor.

— Haide în biroul meu, îi răspunde Elias mai rece ca oricând și pleacă lăsându-mă singură.

Despre ce taxă e vorba? De protecție e singura variantă plauzibilă, o taxă de protecție așa cum am auzit că fac unele grupări pentru a stoarce bani de la patroni de afaceri îi amenință cu tot felul de lucruri și le promit marea cu sarea, că îi apără pentru a le da bani, dar singurii de care ar trebui să îi apere sunt doar ei. Sau poate tipul este de la fisc și a venit să coleceze banii, dar nici nu arată ca un om care lucrează într-o instituție a statului și nici nu avea cu ce să vină de pe țărmul celălalt aici, deci înseamnă că și această bandă, care are ca semn o flacără, este blocată pe insulă.