Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Descoperim Secrete (Abigail)

E dimineața, e ora 6.
Casa e parțială murdara și plina de gunoaie.
Restul au dispărut iar eu ma trezesc alături de Rose în pat.
-Neața!
-Neața! Ne facem o cafea?
Ne bem cafelele, ne îmbrăcăm și mergem spre școală.
Pe hol toată lumea începea sa tipe
-Rosee, cea mai tare petrecere, mai venim
-Roseee, ai o casa geniala.
-Hey,faina piscina.
-Rosee facem o poza?
Toată lumea o saluta și o adora.
Numai o tipa a început sa spună ceva și de mine
-Hey, Abigail. Ți ai făcut tema la algebra?
Ce idioți, m am hotărât sa ii dau dracu pe toți și gata.
Ziua a continuat asa.
Curusile ai fost ok,baietii ii trimiteau biletele în ora, lui Rose, dar în rest ok.
Nu am discutat despre ce s a întâmplat aseară, dar după ce am ajuns acasă la Rose am început sa facem curat.
-Sii... Vrei sa te ajut sa cureți masa? Întreba Rose.
-Ma descurc,spun eu.
Deși, Rose ia o cârpă și curata cu mine.
Telefonul îmi suna
Îmi pun cârpă pe masa și răspund.
-Da mama sunt ok vin imediat acasă!
-Ok, ai grija. Paa!
-Pa!
Fără sa ma uit întind mana după cârpă,dar nu după a mea, ci a lui Rose.
Mâinile noastre se ating și ii simt pielea delicata. Mi o feresc și îmi cer scuze.
-Abigail!Nu te poți preface.. Ce s a întâmplă aseară a fost...
-Ce a fost? Rose, nu am timp de asta am probleme și trebuie sa plec...
-Nu ma poți lăsa asa balta.. Pe bune trebuie sa..
Îmi iau lucrurile și plec
-Pa Rose, vorbim mâine!
In urma mea trântesc ușa.
Nu o aud pe Rose sa plângă asa ca plec liniștită.
Ajung acasă.
Dau sa urc în camera pana mama ma oprește.
-Abigail!
-Da mama, ce e?
-Vreau sa îți spun ceva. Poți sa iei loc!
Ma așez la masa și mama îmi pune un ceai de fructe.
-Deci, ce este?
-Știi ca în ultimul timp am fost plecata mult, nu?
-Da...
-Eu bine, am o noua pasiune, și din ea fac banii.
-Ce binee! Care e aceasta?
-Vrăjitoria.
Îmi venea sa scuip din gura.
-Ce??
-Pai, citesc în tarot, în ceai, în cafea... Dezleg farmece, ajut lumea...
-Asta e ciudat.
-Știu.. Dar vreau sa te ajut și pe tine, sa înveți.
-Nu mersi, nu vreau acum!
,, Vreau doar sa aibă grija... "
Gandul mamei.. Îmi inspira teama
-De ce sa am grija?
Mama surprinsa se uita în ochii mei.
-De unde știi ce voiam sa zic?
-Îți explic eu după, eu am întrebat prima.. Asa ca..
-Pai.. Familia noastră are un trecut mai rău.
Cu câteva decenii, casa asta era a noastră.
Pământurile averea, aveam tot ce voiam.
Pana când niște oameni ne au luat casa și ne au dat afara. Asa ca, într o zi,după un deceniu i am împușcat pe cei doi proprietarii și i am luat casa.
Dar nimănui nu ia mai pasat asa mult de moștenire, asa ca eu și tatăl tău am vrut sa o luam înapoi, sa facem iar o generație a casei și a domeniului... Dar el a plecat.
Poveste mi a spus o și Arden, dar părea ca familia noastră e vinovata, acum părea ca familia lui e vinovata, chiar el.
-Cum ii chema le proprietăți?
-Arden și Violet Villephin
Am rămas socata deși știam povestea,dar nu pe toată.
-Deci acum, Abigail dacă auzi soneria sa nu te speri, sunt clienți.
Aduce clienți la noi acasă.. Perfect.
-Mh... Ma duc sus. Pa!
Urc scările și îl vad pe Arden care stătea acolo.
-M ai mințit!?
-Cu ce?
-Cum ai murit tu?
-Eu?
-Nu, fantomă de lângă tine... Da tu!
-Pai ți am zis.
-Mai era cineva cu tine!
Ochii lui s au făcut marii și iar am văzut o sclipire în ei.
După care... Mi s a arătat același vis.
Bărbat cu costum și mănuși în pădure alergând ținând de mana o fata cu parul negru și rochie alba, cu o coroana de flori în par, desculță.Care,dupa ceva timp au fost împușcați în fata casei unde locuiam acum.
M am trezit iar. Eram în același loc, iar Arden încerca să mă ajute.
-Abigail?
-Da, sunt ok... Cu cine erai?
Arden își puse fata în pământ, dar când ma privi în ochii am simțit toată tristețea și regretul cum îl înconjoară.
-Soția mea!Am cerut o în căsătorie în pădure, am fost asa fericiți, mai ales ea! După care... Mi a murit în brate! După am fost împușcat și eu...
Am rămas rupta de tristețe, ca și cum am trăit ce a spus el...
-Doamne, îmi pare rău!
Am venit lângă el și l am luat în brate.
-Deci...si ea e spirit? Întreb eu.
-Asta încerc sa fac, o caut de anii buni.
Nu am găsit o.
II fac un ceai și mergem sa fumam amândoi pe balcon. Lumea era agitata, se grăbea undeva deși era noapte,numai eu si Arden ne iroseam câteva secunde din viata, ca pe urma sa pierdem altele, fumând.
Arden s a dus înapoi în camera și a luat o pătură mica. Și a pus o pe el dar după a venit din spatele meu și m a învelit cu ea.
Simțeam iar fluturașii.
Încercăm sa vad ce gândea Arden dar, imi era imposibil.
-Hai sa te pun la somn!
-De mâine, vreau sa încetez!
-Cu ce?
-Nu vreau sa mai fim asa buni prieteni, și nici sa ma deranjezi bine?
-Dar nu înțeleg...
-Nici eu! Și fix de asta trebuie sa ne vedem fiecare de viețile lui..
El se uita la mine ironic.
-Eu de viata mea și tu de moartea mea, na.. Mai bine?
Rotește ochii din cap și pleacă pe balcon.
-Paa! Tip eu
-Paa, îmi spune Arden înapoi.
În ultima faza încercăm sa pun lucrurile cap la cap cu cele din realitate din visul meu...
Apoi mi am dat seama. Cei din visul meu erau Violet și Arden Villephin!