Din capitolul anterior:
(Alison's P.O.V.)
-Aia urma să fie o conversație ciudată, de asta te-am tras până aici. Scuze...I-am zis eu și m-am așezat pe pat în timp ce el încă stătea lângă ușă.
-Nu ai pentru ce să îți ceri scuze. Apropo, îmi place camera ta. S-a apropiat de panoul meu cu poze de pe perete și a început să examineze fiecare poză. Știam că sunt și poze cu noi doi acolo, dar nu am vrut să le astup ca să nu le vadă. Erau o parte din viața mea. El e o parte din viața mea. M-am dat jos din pat și am mers lângă el. Avea în mână o poză cu noi la o petrecere. Eram într-o cabină de poze și făceam fețe amuzante la cameră.
-Am avut momente frumoase, huh? Am zis eu, încolăcindu-mi mâna în jurul bicepsului lui.
-Da...Și o să avem și mai multe. Promit. M-a sărutat apoi pe frunte.
~ Alison's P.O.V. ~
Următoarea dimineață m-am trezit la 6 ca să ajung la servici la ora 7. M-am îmbrăcat în liniște ca să nu o trezesc pe mama, mi-am luat un măr de pe masă pe care să îl mănânc pe drum și în câteva minute am ajuns.
-Neața. Am salutat-o pe Jennifer care ștergea mesele.
-Hey. Și-a ridicat capul când mi-a auzit vocea și m-a îmbrățișat. Cum a fost la întâlnire? M-a întrebat după ce ne-am retras din îmbrățișare.
-Perfect. Un zâmbet mi s-a întins pe față. Jennifer se uita la mine cu sprâncenele ridicate și gesticulând cu mâinile să continui.
-Și, te-a sărutat? Sunteți un cuplu? Ceva acțiune?
-Oh, nu. Am râs eu și am mers în spate să îmi iau uniforma.
-Ce? De ce? A venit imediat după mine.
-Pentru că, tehnic, asta a fost prima noastră întâlnire decând ne-am despărțit. Nu știu, poate nu vrea să mai existe o a doua întâlnire sau poate nu sărută la prima întâlnire. Habar n-am. O să văd presupun. Am dat din umeri și mi-am luat uniforma pe mine.
-Okay...A lungit ea cuvântul. Și cam cât timp o să stea aici?
-Patru zile. Am răspuns eu după câteva secunde de liniște.
-Patru? A întrebat ea uimită.
-Da. Am șoptit eu, abia realizând ce puțin înseamnă patru zile în care nu o să îl văd decât jumătate din fiecare zi exceptând weekend-urile. Dar mai bine am trece la treabă, ce zici? I-am zâmbit un zâmbet fals și am împins-o spre ușă.
Abia am ieșit pe ușă când mi-am auzit telefonul sunând. L-am scos din buzunar și poza lui Harry mi-a apărut pe tot ecranul.
-Hey, l-am salutat eu, un zâmbet imens întinzându-mi-se pe față fără să realizez.
-Hey, unde ești?
-La McDonalds..Săptămâna asta am tură de dimineață.
-Oh..Credeam că te prind acasă ca să te duc eu..A chicotit el.
-E okay, de obicei vin pe jos oricum. Am zâmbit eu chair dacă nu mă putea vedea.
-Da, dar speram să îți fac o surpriză..La ce oră îți începi programul?
-La 7.
-Ah. Eu mi-am pus alarmă la 7. Credeam că începi la 8..
-Nu. Am râs eu. Dar nu trebuie să mă duci, Harry, sau să îți pui alarmă pentru mine. E săptămâna ta liberă. Du-te și culcă-te înapoi.
CITEȘTI
Skinny Love // Harry Styles
Fanfiction*Am scris povestea asta cand aveam cam 13-14 ani, read at your own risk* skin • ny LOVE /ˈskɪni/ /lʌv/ Atunci când doi oameni se iubesc dar sunt prea timizi ca să recunoască dar totuși o arată.