Marko

Capitolul 15

Fiind prima relație, am crezut că așa trebuie să fie: nu trebuie să îl supăr, iar dacă el este gelos, mai bine să îi fac pe plac și să stau acasă.

Nu o pot numi relație serioasă deoarece nu a fost. Între noi doi nu sa întâmplat nimic și mă bucur că am ales să nu mă culc cu primul bărbat care îmi iese în cale, probabil acum aș fi regretat conștientizând ce relație toxică a fost de fapt. Dacă mă întrebați, nici nu știu de ce am fost împreună. Zack mi-a spus de nenumărate ori că sunt cea mai frumoasă fată din liceu și lui o astfel de fată îi trebuie, frumoasă, probabil ăsta a fost și singurul motiv pentru care m-a vrut, să îi fiu pe post de păpușă, deși el mi-a spus că m-a iubit foarte mult și ăsta este singurul motivul pentru care încă luptă pentru mine. Un mincinos...
De atunci, adică de aproximativ un an, am ținut sentimentele doar pentru mine și nu am mai acceptat nici-o persoană de sex masculin să se apropie de mine.

  Ținând cont că încă îmi este frică să îmi dau frâu liber sentimentelor, simt că Marko face totul să pară mai ușor. Simt cum ușor, ușor am ieșit din universul meu și am început să creez altul împreună cu el.

Poate am început cu stângul această relație, dar sunt în stare să distrug această teorie conform căreia  ,,trebuie să începi o relație întotdeauna cu dreptul". Nu tot ce începi cu dreptul se poate termina bine și nu tot ce începi cu stângul se poate termina prost. Așa că, am ajuns la concluzia, că poți merge printr-un labirint singur mult timp, dar la capăt să te aștepte acel cineva, care nu te va mai lăsa să mergi singur vreodată... indiferent cu ce picior ai pășit prima dată în labirint.

—Stormy, mai ești la telefon? Marko, mă trezi din visare cu vocea lui masculină.

—Da, scuze. Mi-a sărit gândul la altele...

—Ești bine?

—Da, chiar foarte bine.

—Sigur? Mie îmi pare că ești cam abătută.

—Nu, este totul cât se poate de bine.

—Bine, te las să te pregătești. Te sun când ajung în față la tine.

—Poți să intri în casă când ajungi. Am să pregătesc doua cafele. Te pup!

—Și eu, te iubesc!

Apel încheiat.

  Pff, de ce a închis. Mă simt foarte prost de cum sa terminat acest apel... "Te pup!" serios Stormy? Băiatul ți-a zis că "Te iubește" și tu...
Dar nu e vina mea... apelul s-a încheiat și sunt sigură că nu am închis eu, așa că nu este vina mea... poate voiam să continui și eu mai departe... mda, foarte urât.

Oare să îl sun înapoi și să îi zic că și eu îl iubesc?
Oricum unele persoane sunt mai emoționale decât altele, dar chiar și așa și cele mai emoționale persoane au momente în care nu simt nimic. Nu orice lucru ne face să devenim cuprinși de emoții: nu suntem dominați tot timpul. Ele vin și pleacă. Simțim ceva la un moment dat, dar în alt moment putem să nu mai simțim nimic. De aceea eu am ales să îmi gestionez bine sentimentele. Orice om are sentimente, nu poți scăpa de ele. Trebuie doar să înveți să le gestionezi.

Mă îmbrac rapid cu un pulover alb, lung până aproape de genunchi și îl strâng în talie cu o curea lată, neagră, care îmi scoate în evidență talia subțire. Îmi iau rapid ghetele lungi din piele și cobor jos pentru a pregăti repede două cafele, dar nu înainte de a deschide ușa de la intrare.

Cât timp am dormit la el, nu am apucat să fac niciodată cafeaua, deoarece el mi-o lua înainte și pregătea mereu micul dejun, până să mă trezesc eu. Nu știu cum îi place să o bea, așa că am să merg pe intuiție și am să îi pun doar o singură linguriță de zahăr... iar dacă nu bea cu zahar, nu-i nici-o problemă am făcut cafea pentru trei căni, pentru orice eventualitate.

Uite cum ai ajuns, Stormy! Să te stresezi pentru o ceașcă de cafea!

   Aș vrea ca relația asta să fie cât se poate de perfectă, deși știu că nu există așa ceva. Trebuie să treci multe bariere până acolo. Însă trebuie să ai lângă tine omul potrivit. Întâlnim în viață oameni care ne aduc fericirea și oameni care profită de un moment de slăbiciune. Întâlnim oameni de la care ai ce învăța și oameni pe care înveți să îi eviți. Oferim încredere și suntem dezamăgiți, ne îndrăgostim și suferim. Decidem să mergem mai departe fiindcă nu avem de ales. Nu știm când se întâmplă, dar la un moment dat ajungem să privim în urmă cu zâmbetul pe buze deoarece timpul vindecă. Cum ziceam iubirea nu este perfectă mai are și certuri, mai are și lacrimi, se mai lasă și cu îndoieli, se mai adoarme cu regretul la ceea ce ai zis sau ceea ce ai auzit de la cel drag... și sunt conștientă de asta. Dar iubirea are și părți frumoase pentru care merită să lupți, iar ca să ajungem la un pact comun, fiecare dintre noi trebuie să ne potolim demonii sau să nu mai ascultăm în totalitate de îngerii noștri, altfel, la sfârșit, se va ajunge pe un teren minat și nu știu cum vom putea scăpa din el.

   Vorbind de teren minat, presimt că astăzi vom călca într-unul, iar dacă Marko nu își potolește demonii va trebui să ne certăm și nu îmi doresc asta.

Știe de la început, i-am atras atenția că nu îmi doresc un golan. Ieri nu i-am spus nimic referitor la bătaia despre care am auzit că vorbea cu prietenii lui la mașină. Fiindcă eram destul de agitați de întâmplarea cu diriginta, nu îmi mai trebuia și alți nervi, deși m-a liniștit repede spunându-mi că se va schimba în privința acțiunilor sale. Astăzi însă, vreau să îmi explice ce au de gând să facă și în cel mai bun caz, să renunțe la prostiile astea din capul lor. Sper doar să nu se ascundă de mine...

Vreau să avem o relație cât se poate de deschisă, să nu ne ascundem lucruri chiar dacă acestea ne-ar putea răni. Iubirea e frumoasă dar nu e niciodată perfectă. Vor fi momente grele uneori, vor fi și lacrimi, vor fi dorințe de renunțare și clipe insuportabile, dar atunci când oamenii se iubesc, ei luptă unul pentru celălalt, împreună, chiar dacă sunt obosiți sau chiar dacă nu mai văd rostul. Ei caută căi pentru a merge mai departe împreună, nu pentru a se despărți.

Te merită cine ar face orice pentru a nu te pierde.

Vreau să avem o relație cât se poate de deschisă, să nu ne ascundem lucruri chiar dacă acestea ne-ar putea răni. Iubirea e frumoasă dar nu e niciodată perfectă. Vor fi momente grele uneori, vor fi și lacrimi, vor fi dorințe de renunțare și clipe insuportabile, dar atunci când oamenii se iubesc, ei luptă unul pentru celălalt, împreună, chiar dacă sunt obosiți sau chiar dacă nu mai văd rostul. Ei caută căi pentru a merge mai departe împreună, nu pentru a se despărți.

Te merită cine ar face orice pentru a nu te pierde.

Iubirea adevărată te schimbă. Te face să renunți la orgoliu și la vicii. Iubirea adevărată îți lăcrimează ochii, deși mereu ai ținut lacrimile în suflet. Tot ea situează persoana iubită înaintea prietenilor sau a altor priorități. Iubirea adevărată îți provoacă stări de tristețe, de melancolie, de teamă, dar îți oferă și cele mai frumoase momente de iubire, de pasiune, de fericire. Iubirea adevărată te așază în fața oglinzii, unde te întrebi dacă ești chiar tu. Iubirea adevărată transformă demonul în înger. Iubirea adevărată o întâlnești greu, dar o ții minte mereu. Iubirea adevărată scrie toate poveștile astea, iar dacă nu te regăsești în ele, nu e iubire adevărată. Continuă să o cauți, căci ea există.