Obscur - I. Lagune

14. holiest

-          Ai făcut ce ți-am zis? m-a întrebat cum am intrat pe ușă. Iar era singură. Iar nu mâncase nimic. Iar trebuia să am grijă de ea.

-          Mda, m-am încruntat, deoarece mi-am adus aminte de căderea nervoasă. Asta nu făcea parte din plan.

Mă așezasem pe canapea, iar ea pe covorul ăla murdar – de praf, de băutură, de vomă, de spermă, de sânge – în poziție turcească.

-          Te-a sărutat?

-          M-am îmbătat și l-am îmbătat, după cum mi-ai zis să fac și apoi l-am sărutat și i-am pus mâinile pe țâțele mele, am zis și am început să mă simt inconfortabil.

-          Ți-a răspuns la sărut?

-          Era șocat, Adela, nu știu. I s-a sculat, apoi l-am plesnit și am făcut pe psihopata. E bine?

-          I-ai zis că vrei să-l fuți?

-          Da, am zis.

-          Și ce a zis?

-          Că sunt beată.

A oftat.

-          Crezi că mă iubește?

-          Nu știu ce să zic, Adela. Nu îmi pot da seama doar din atât... Nu mă pricep...

-          Nu credeam că o să zic asta, dar trebuie să te fuți cu el, a conchis după o mică pauză de gândire.

-          Poftim? De ce? am ridicat tonul.

-          Pentru că trebuie să știu dacă simte ceva pentru mine sau dacă e chiar un pervers care s-ar fute cu oricine.

Oricine? Mă simțeam jignită.

-          Nici vorbă, m-am repezit. Nu o să fiu momeala ta ca să ajung să mor ca Marga sau Ana doar ca să câștigi tu ceva din asta.

Mă simțeam mândră că făceam comparații între viața mea și personaje din literatura română. Dar Adela nu avea de gând să sesizeze sau să întrebe cine naiba sunt alea pentru că urăște literatura clasică și nu o să citească în viața ei altceva decât Cărtărescu și Liiceanu.

-          Tu chiar crezi că mie îmi convine să știu că te fuți cu iubirea vieții mele?

-          Iubirea vieții tale? Nu crezi că exagerezi? Până ieri nici nu pomenisei de el.

-          Ștefania, a zâmbit răutăcios. Nu trebuie să vorbești despre Radu ca să știu că te gândești la el în fiecare minut al vieții tale.

Auch, Adela.

-          Asta e o diferență, am izbucnit și m-am ridicat.

-          De ce e o diferență?

-          Știu că te-ai culcat cu Radu! m-am răstit și am izbucnit într-un plâns de nervi.

S-a albit la față, a înghițit în sec și a devenit speriată.

Dacă ar fi să fiu întrebată de ce am făcut chestia asta, de ce am zis-o tocmai acum după atât timp și de ce am ales să tac în loc să-i zic de la bun început, de când am aflat, nu știu. Poate că am vrut să o fac să se simtă inconfortabil și să o văd cum se luptă să nu-și arate vulnerabilitatea pentru că de data asta nu voiam să o lase să conducă discuția. În plus, ea mi-o aruncase la fileu.