𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 26

      Patru mii de ani, cum dracu' au reușit să rămână împreună atâta timp? Cred că m-aș fi plictisit de moarte.
Privirea lor era una calmă, iar asemănarea dintre cei doi, era una izbitoare, părul de aceiași culoare, un blond nisipiu, singura diferență erau ochii, Mefisto îi avea de un albastru intens, pe când Magnus, un verde smarald, erau frumoși, atât de eleganți și rafinați, purtau o ținuta nobilă, din materiale fine și bine alese, erau conducătorii a celei mai scumpe planete din galaxia Ravena, Skar, pe care obișnuiam să o frecventez. Nu se arătau prea des, ieșeau uneori în Santa Diabla, aflat în Orașul de diamant, unde se afla și castelul, locul în care ne aflam în acest moment.
    Santa Diabla era cel mai mare club din galaxie, acel club în care îi oferisem lui Kevin primul său sărut. Era destul de popular și cunoscut, datorită oamenilor ce își ofereau sângele în schimbul unor sume frumoase de bani.
Un gând îmi trecu prin minte, făcându-mă să zâmbesc, Kevin nici acum nu știa de ce îl săturasem prima oară, poate că era mai bine să nu afle faptul că practic îl folosisem, nu ar fi prea încântat, iar acum, nu mai era cazul.

—Ce te preocupă Satir?

Mi-am întors privirea văzându-l pe Kenny, majoritatea se așezase-ră deja în jurul mesei formată din sute de diamante, era un loc uimitor, pereții erau formați din foițe de aur, întregul castel era alcătuit din bijuterii scumpe și materiale rare, de aceea Mefisto invita doar familiile regale, în care avea încredere, familiile ce au format alianțe în trecut cu familia Aragon, de asemenea era șeful consiliului galaxiei Ravena, era o persoană influentă și un Kor puternic, la fel ca Magnus.

—Știi cumva unde e Kevin?

Am întrebat fără să mă gândesc învârtind între degete o furculiță din aur.

—E cu Sasha, la vitrina în care se află dulciurile, mă mir cum de Melhior nu e aici, nu cred că s-ar fi mișcat din acel loc. Spuse Kenny zâmbind.

—Zehel nu e în apele lui, iar Samira nu e deloc încântată de acest eveniment, nu cred că el și Melhior au vorbit, de la ultima discuție.

Am spus oftând, nu voiam să deschid acest subiect, și deși nu voiam să o recunosc, mă simțeam vinovat.

—Nu a fost vina ta Satir, dar nu ai fost prea deștept în fața lui Melhior, pentru că l-ai lăsat să se joace cu mintea ta, și știi că se pricepe la asta, iar acum s-ar putea să te urască, iar pe Kevin nici nu îl mai aduc în discuție.

—E un copil răsfățat și orgolios, e obișnuit să obțină ce vrea, o scot ei la capăt până la urmă. Am spus ridicând din umeri.

Voiam să par indiferent, însă în adâncul meu, știam că o dădusem în bară. Poate că e un idiot uneori, sau de cele mai multe ori, dar mă băgasem în viața sa personală, iar acum ar putea suferi din cauza noastră. Zehel știe că nu mai e chiar un copil, și mă îndoiesc că va mai beneficia de acel tratament special pe care l-a primit până acum, iar dacă, Kevin ar afla că îmi pare rău pentru Melhior, nu știu cum aș scoate-o la capăt, deși nu ar trebui să îmi pese de niciunula din ei, nu înțeleg de ce am devenit atât de slab în ultimul timp.

    Urma să vină festinul, iar la miezul nopții, un eveniment, din câte am înțeles, la sfârșitul fiecărui deceniu, familia Aragon are o tradiție, un eveniment special, care constă într-o competiție ce are loc în labirintul castelului, un labirint imens înconjurat de mignat, competiția trebuie câștigată în echipă și în propriile puteri. Nu știam prea multe despre asta, dar cu siguranță Mefisto ne va explica totul.
   Nu cunoșteam multă lume de aici, eram înconjurat doar de familii regale, Ava și Sharon Pyrmont prinții din Nath, bineînțeles Nix Cassel, conducătorul tărâmului Neclide, și unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Ezekiel Salomeas, deși eram rude, nu țineam legătura cu el, datorită unor confruntări în trecut, în orice caz, nu era problema mea. Membrii consiliului împreună cu familiile lor erau nelipsiți, și într-un final, familia Valior, ce ne includea pe noi, Zehel, Samira și Melhior, deși el nu se afla aici, și tot odată pe Juvio și Eros, de care nu mai auzisem nimic de când îi împăcase Kenny. În rest, totul îmi era necunoscut.
    Am oftat învârtind între degete paharul ce conținea un lichid roșiatic, sânge de calitate, uman. Nu mulți aveau șansa de a gusta o așa delicatesă, mai ales că ultimii oameni rămași în viață, se aflau pe Skar.

—Mă bucur că sunteți alături de noi, în această seară minunată, ce pot să spun, sunteți la fel de neschimbați ca acum un mileniu. Răsună vocea lui Mefisto, iar în întreaga încăpere se lăsă tăcere, acesta chicoti continuând, dar după cum am observat, în familiile voastre de-a lungul secolelor, au apărut membrii noi, de aceea sunt nevoit să repet faptul că familia Aragon la sfâtșitul fiecărui mileniu, are o tradiție specifică, un eveniment special în care ne arătăm respectul și devotamentul pentru cei ce au rămas alături de noi, în ciuda circumstanțelor.

—Evenimentul constă într-o competiție ce se va desfășura în labirintul din grădina castelului, ce este înconjurat de mignat, acesta anulând automat orice formă de magie, sau alte abilități, câștigătorul va fi cel care va găsi ieșirea. Atenție, labirintul este în așa fel creat, încât se poate juca cu mințile, emoțiile, și trecutul vostru, astfel încetinindu-vă, dacă faceți față acestei provocări, veți ieși cu bine și în siguranță. Nu suntem răspunzători pentru traumele psihice și fizice suferite, însă sperăm că nu va fi cazul, cine consideră că nu ar putea face față acestei, provocări, este rugat să se retragă acum. 
   Spuse Magnus privindu-ne, însă nimeni nu voia să se retragă, bineînțeles, ar fi fost un lucru rușinos, însă sunt sigur că nu va fi tocmai o călătorie ușoară.

—Premiul ca în fiecare mileniu este secret până la sfârșitul competiției, odată ce partenerul a fost ales, vă este interzis să îl schimbați, astfel riscați să fiți descalificați, succes!

   Mi-am întors privirea văzându-l pe Kevin ascultând cu atenție cuvintele celor doi, m-am apropiat, iar el, iar acesta nu mă observă, i-am cuprins mâna, făcându-mi loc printre degetele sale, iar el mă privi confuz, am schițat un zâmbet, după care am spus:

—Nu te voi lăsa să treci singur prin acel labirint stupid, în plus, am nevoie de tine.

Media : Mefisto și Magnus.