𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 15

După cum am spus, nu prea mai am timp de scris, am multe idei cu această carte, este abia începutul. O perioadă va dura "pauza" să zic așa. Peste 2 săptămâni dau sala și chiar vreau permisul ăla, iar timpul petrecut pentru scris, în cea mai mare parte noaptea, îl acord pentru chestionare și învățat, mulțumesc pentru înțelegere.

     Mă plimbam printre rafturile prăfuite, se pare că aceste cărți nu mai fuseseră atinse de ani întregi, eram în biblioteca castelului, mă plictiseam prea tare, așa că mă hotărâsem să explorez acest minunat loc al fanteziei, mii de cărți, sau poate chiar milioane, erau de-a lungul pereților înalți, sub forma unui cerc.
   Kevin și Satir cel mai probabil se certau sau nu își vorbeau, ca de obicei, nu era ceva nou pentru ei, preferam să nu mă mai bag între ei, deja eram sătul de aceleași discuții, și replici acide, deși Satir voia să pară puternic în fața lui Kevin, nu era, era un iresponsabil, și mai avea cale lungă până să ajungă un rege măreț, pe când Kevin era doar un copil, sensibil, și deși voia să pară că, replicile lui Satir nu îl afectează, îl afectau, și probabil nu ar fi recunoscut niciodată faptul că ținea la el, iar Satir era la fel de orgolios.
   Relict era plecat la o întâlnire a consiliului regal, iar Fedeon adormise în brațele mele în timp ce îl mângâiam pe spate, acest gând mă făcu să zâmbesc, îi iubeam enorm de mult, după atâția ani petrecuti împreună, nu mi-aș vedea viitorul fără el, fără Relict. Erau totul pentru mine, ei și frumoșii mei fii și frumoasa mea fiică, deși Sasha în ultimul timp o luase pe un drum greșit, Neclide nu era o planetă sigură, iar Nyx nu îmi oferea deloc încredere. Nu eram prost, știam foarte bine că nu fusese pe Skar, ea ura evenimentele de genul, iar Satir o acoperea mereu când făcea vreo prostie, deși greșea. Sasha era o persoană infuențabilă de fel, iar Nyx era una dintre cele unsprezece umbre, poate că avea sute, sau poate chiar mii de ani, iar Sasha era doar un copil care nu știa nimic, cel puțin pentru un moment.
      Oftasem aruncând o privire pe raftul din dreapta mea, o carte ce avea coperți groase de colorate albastră, îmi arase atenția, coperțile îi erau catifelate, iar pe copertă se putea citit foarte clar "Ființe mitologice, întunecate, și divine", am luat cartea siflând coperțile, îndepărtând tot praful, era destul de groasă și lată, am întors copertă, iar pe prima pagină unde era inscripționat cuprinsul, erau nume de ființe de la A la Z, împărține în trei categorii: mitologice, întunecate și divine.
  Am deschis pagina la "ființe întunecate", curiozitatea îmi era prea mare pentru a da înapoi. Ajunsesem în dreptul cuvântului "Kori", și am început să citesc fiecare cuvânt.

      Korii sunt ființe născute din întuneric, ființe puternice, și invincibile, hrana lor principală fiind sângele și carnea, în special cea umană. Se caracterizează prin aripile uriașe formate din oase puternice, aura întunecată și pielea cenușie. Sunt ființe incontrolabile, ce își pierd repede controlul când sunt înfometate, neținând cont de circumstanțe, sunt ființe cu sânge rece, ce nu țin cont de reguli, ființe fără empatie sau umanitate, imprevizibile și malefice...

   Am mutat pagina înghițind în sec, Relict al meu nu era așa, iar Satir nici vorbă, nu era deloc adevărat. M-am încruntat mutând paginile ajungând la "Umbre", deși voiam să închid cartea și să plec naibii de acolo, am rămas să citesc conținutul capitolului.

     Umbrele sunt ființe întunecate aparținând "Ținutului de dincolo" forma întunecată, maxilarul complet ascuțit, iar farmecul lor aparte, reușind de multe ori să îi atragă pe muritori într-o capcană a plăcerilor. Deși acest lucru este interzis, de-a lungul istoriei, mii de zvonuri au fost împrăștiate pe Terra, iar poveștile adevărate au fost date uitării.
  Umbrele se caracterisează prin farmecul și frumusețea inimaginabilă de care dau dovadă, prin puterea lor, și aura întunecată.

   Zâmbisem, probabil că la început Fedeon doar se jucase cu mine, dar acum era mult mai mult de atât.
Oftasem mutând paginile, trecând peste sute de ființe, erau atât de multe, iar asta mă făcea să îmi pun întrebarea, oare cât de mare era universul?
    Căutam capitolul "Juvelini", se pare că nu se afla la primele două categorii. Ajuns la "ființe divine", pe pagina mare și albă erau doar două cuvinte: "Îngeri" și "Juvelini". Am întors paginile ajungând la capitolul căutat, eram atât de curios, Relict nu îmi spusese prea multe.

Juvelinii, sunt cele mai puternice ființe, ființe născute din lumină și iubire pură. Sunt ființe pașnice, în ciuda puterii lor infinite, sunt ființe cu abilități unice, ei nu rănesc dacă nu sunt provocați, dar când un Juvelin răbufnește, se întâmplă haosul.
Tărâmul Juvelinilor este Rodinia, supra-numit "Regatul norilor", însă se spune că este doar o legendă, nefiind văzut de nicio ființă, înafară de Juvelini. Rodinia este înconjurată de mignat, iar altor ființe le este imposibil să ajungă, dat fiind faptul că nu există absolut nici un portal spre acest loc.

Rodinia... Relict nu îmi spusese nimic despre acest tărâm. Mi-am mușcat buza inferioară recitind acele rânduri.
  Curiozitatea îmi era mult prea mare pentru a ignora asta, oare dacă Rodinia era tărâmul Juvelinilor, ei erau acolo?
Sute de întrebări fără răspuns îmi treceau prin gând. Am închis cartea făcând cale întoarsă, trebuia să vorbesc cu Relict, voiam să știu totul, el probabil știa. Am părăsit biblioteca cu pași repezi.
Relict trebuia să se întoarcă în orice moment, iar asta era ocazia mea să vorbesc cu el, și să îi pun întrebările care mă măcinau de când citisem acele rânduri. Oare încă mai existau juvelini?