Drake

17-Iluzii când adevarul stătea chiar în fața mea

Needitat

Cel mai probabil prostia omeneasca m-a speriat întotdeauna . Pentru că de la un om prost nu ai la ce să te aștepți . Pentru că poate da foc la casă și să îți spună privindu-te inocent cu "nu am știut" . Eu chiar acum mă incadrez in categoria de care îmi este cel mai frică . Pentru că da , oficial chiar sunt de o prostie rușinos de mare . Pentru că eu chiar am crezut în acele cuvinte frumoase și cele trei momente de sinceritate . Pentru că sunt geloasă pe o fata pe care abia o vad în toată viața mea și probabil mai am putin și o să urlu . Din nou , prostia mea . Pentru că nu l-am mai văzut din acea dimineață când era atârnat de acea creanga . Pentru că nu a mai venit nici în acea seară dar nici în alta . Pentru că probabil a fost ocupat cu domnișoara din fața mea . Pare de vârsta lui oricum , îi dau douăzeci de ani . Este îmbrăcată într-un pulover lung peste genunchi și o geaca de piele . Este cu mult mai înaltă decât mine și mai frumoasă și sta chiar la brațul lui . In fața mea .

O simt pe Anna ducandu-si mana pe spatele meu . Încearcă să mă aline dar nu funcționează . Știe , Anna știe despre tot . Și nu i-a  plăcut deloc ideea despre posibila mea pasiune pentru Drake dar mi-a promis că o să fie  lângă mine . Și m-a avertizat . Mi-a spus încă de prima dată când am sunat-o despre comportamentul lui . Ar fi trebuit să fac ceva pentru a uita totul încă din acel moment . Dar totuși nu am făcut-o încăpățânată fiind . Și nu sunt supărată că este cu ea acum pentru ca se potrivesc . Sunt supărată pe mine , pe cât de credula am fost și amăgită de niste cuvinte . Dar o sa fiu bine . Curând .

Ii arunc un zambet Annei ce o privește sfidător pe fata din stânga lui Drake . Nici nu mi-am obosit creierul reținând numele ei .

El de altfel nici nu m-am privit , nici măcar în fugă . Însă eu nu îmi puteam dezlipi ochii de la el . Ceea ce este greșit.

-Mmm, mă gândeam să mergem în centrul orașului să mâncăm ceva . Ce spuneți ? Vex este cel care mă face atenta atunci când mă privește și cred că și-a dat și el seama .

-Mancare sa fie atunci ! O să leșin daca nu mănânc ceva . Adaugă prietena mea tragandu-ma de pe banca .

Nu spun nimic . Prefer să tac . Nu vreau sa merg și să am parte de alte imagini care cel mai probabil când ajung acasă vor fi în capul meu .

Îl observ cu coada ochiului cum își duce brațul peste umărul ei și nu pot nega că le sta bine împreună. Chiar se potrivesc . Mă simt in plus dar nici nu am curajul de a spune că vreau sa plec . Prefer sa înfrunte realitatea , probabil e un soi de masochism .

Tot drumul nu am scos un sunet dar nici nu am fost atenta la ceea ce se întâmplă în jurul meu . Eram prea concentrată să îmi împiedic ochii din a se îndrepta în direcția lor . Când văd fast food ul mă grăbesc să intru prima , doar așa .

Mă așez pe unul din scaunele de la o masa spațioasă și acolo încremenesc . Îmi scot telefonul din buzunar și dau scroll dintr-o direcție în alta agitată. Chiar nu am altceva mai bun de făcut. Acum puteam fi acasă , in patul meu terminând eseul pe care l-am amânat dar nu, eu stau aici simtindu-ma ca un ghimpe . Probabil asta și sunt . Clar nu am ce căuta aici .

-Mă duc până la baie ! Astea au fost singurele cuvinte pe care le-am scos de cand realitatea m-a lovit .

Mă ridic și mai că mănânc pământul până ajung în locul unde îmi puteam descarca frustrarea . Și o fac , plâng aproape cu sughițuri dar am nevoie de asta . Și îmi promit mie sa o să fie ultima data.

-Sofia ? Ești bine ?

Tresar când aud vocea cunoscuta . Este Josh . Dar ce naiba caută în baia fetelor ?