Sirius

Cincisprezece

SCAR

Mi-am pironit din nou ochii în uşa tapiţată cu speranţa că poate, de data asta, clanţa se va răsuci şi eroul meu imaginar va năvăli înăuntru ca să mă salveze. Dar aşa cum s-a întâmplat şi în copilărie, ideea unui erou rămânea o fantasmă care încetase de mult să mă mai bântuie. Viaţa mea nu era nicidecum o poveste de basm, prinţul nu exista ca să apară pe cal alb, iar eu nu eram o afurisită de prinţesa care trebuia revendicata cu un sărut, sau genul acela de moment culminant din filmele Disney.

Deschide-te. Dovedeşte-mi că există eroi.

Uşa nu s-a clintit nicio secundă. Clanţa a rămas înţepenită. Singurul lucru viu care continua să se dărâme cu intensitate era propria mea inimă.

Bătea. Accelera. Pompa. Nu se mai oprea.

Patru bărbaţi masivi, înalţi şi fioroşi, patrulau de-a lungul camerei înguste ca nişte lei izolaţi în cuşcă. Purtau acelaşi gen de haine, tricouri mulate şi negre, pantaloni închişi la culoare foarte uzaţi şi bocanci milităreşti. Mi se părea că făcuserăm pe grozavele cu oamenii nepotriviţi, în locul şi mai nepotrivit, doar că ei nu ştiau că pe mine nu afecta dorinţa lor de posedare.

În schimb, pe Eleanor o afecta. Vibraţiile fricii ei mă înconjurau că mici pelicule de curent. Stătea în şezut la marginea patului, cu mâinile imobilizate în poală şi ochii sleiţi de lacrimi aţintiţi undeva în podea. Rimelul i se scurse pe sub ochi ca nişte dâre de ulei, făcând-o să arate înspăimântător de slabă şi neputincioasă.

Poalele rochiei vaporoase nu i-ar fi ascuns pielea înfiorată de pe coapse oricât de mult să străduia să o lungească până la genunchi. Mulţumesc lui Dumnezeu că era teafără momentan, dar speram să pot spune asta şi mâine.

— Fața ta e dovada că nu ştii să-ţi închizi gura în momentele critice.

Un glas mi-a atras atenţia brusc.

Cel mai tânăr dintre ei, un brunet zvelt cu ochi întunecaţi şi buze ireal de groase, ocoli scaunul pe care stăteam înţepenită. Ţinta din colţul sprâncenei drepte şi tatuajul minuscul de pe gât, pe care toţi îl aveau marcat în acelaşi loc, mă convingea că făceau parte dintr-un clan pe care nu voiam să îl stârnesc nici în coşmaruri.

— A fost o tăietură foarte adâncă, a concluzionat în final, inspectându-mi cicatricea cu dezgust. Să fiu al naibii, ţi-a evitat orbita la limită! Cel care a făcut asta trebuie să te fi dispreţuit foarte mult.

— Felicitări, văd că ai vederea foarte funcţională, i-am comentat ţâfnoasă. Câţi morcovi mănânci pe zi ca să vezi atât de limpede?

Răpitorul meu râse.

— Cam la fel de mulţi câţi o să mănânci şi tu, doar pentru a fii în stare să priveşti ceea ce urmează.

Ceea ce urmează suna exact ca ceea ce bănuiam atunci când ne închiseseră aici, iar unul dintre ei nu-şi putea controla erecţia în pantaloni, în timp ce privea picioarele dezgolite ale lui Eleanor.

Am simţit o foame înăbuşită în stomac de a le smulge ochii din cap.

— Nu trebuie să faceţi asta, am încercat să-i înduplec, mişcându-mi încheieturile strânse la spate. Am auzit că filmele porno sunt mai satisfăcătoare decât a răpi două fete şi a vă lăsa excitaţi de frica lor.