Sirius

Opt

DEACON

         — Sunt gay!

            Sticla mi s-a oprit la jumătatea drumului către gura. M-am răsucit în scaun şi l-am privit pe Jensen căutând o uşiţă de evadare cu toată disperarea din ochi.

             — Ştiam asta de ceva vreme, amice, am surâs amuzat, golind a doua sticlă de bere. Nu am o problemă cu homosexualii.

            Se foi descumpănit, pocnindu-şi articulaţiile degetelor în palme. Mi-am dat seama că îl pusesem într-o situaţie jenantă, printre atâtea tentaţii feminine, aşa că i-am mai comandat un pahar de Whisky ca să se destindă.

            La prima vedere, ai spune că Jensen este un împătimit al plăcerii carnale. Atitudinea şi înfăţişarea lui de namilă distrugătoare te obligau să-l priveşti aşa cum îşi dorea deseori. Indestructibil. Poate chiar ai crede că deţine o întreagă listă de femei pe care le-a cucerit şi le-a părăsit imediat ce şi-a satisfăcut fanteziile. Privirea lui trăda orice impresie pe care oamenii şi-o formau despre el. Pentru o perioadă mă păcălise şi pe mine. Nu îşi exterioriza laturile ascunse niciodată, învăţase să le protejeze de societate. Nu se comporta ca un bărbat cu înclinaţii sexuale diferite şi nici măcar nu discuta despre aceste subiecte cu orice persoană. Uneori îl admiram pentru tăria lui de caracter şi felul în care înfrunta orice problemă. Alteori voiam să-i sparg moaca, pentru că era un ticălos cu femeile şi generaliza.

            — Dacă ştiai că sunt atras de bărbaţi, de ce naiba m-ai târât în locul ăsta plin de animatoare şi târfe dezbrăcate? m-a întrebat pe un ton scârbit. Nu ştiu dacă realizezi, dar nu ăsta e modul meu de a-mi întrece limitele.

            Ştiam şi asta, dar aveam nevoie de un alibi convingător. Mă simţeam îngrozitor să ştiu că îl foloseam drept scuză pentru a mă reîntoarce în clubul pe care îl frecventam cu Hannah şi prietenii noştri până să se întâmple marea fisură în viaţa mea. În fiecare noapte de luni separeul V.I.P era rezervat pentru noi. Acum că eu fusesem exclus din anturaj, ştiam că factorul ăsta nu îi va împiedica să îşi continue rutina din fiecare început de săptămână, fără niciun soi de problemă sau resentimente.

            Voiam să o văd pe Hannah. Doar câteva minute. Câteva nenorocite de minute, ca să simt din nou, apoi aveam să mă întorc acasă, după cum îmi propusesem.

            Probabil că Hannah uitase deja cum se simte atingerea mea. Eu nu o făcusem. Nu puteam uita când ea era prezentă chiar şi în momentele în care eu eram absent. Mă luptasem până acum cu dorinţa de a o întâlni, dar, în cele din urmă, m-am subjugat nevoilor mele şi am predat armistiţiul.

            — Îmi pare rău că te chinuie imaginea unor sâni dezgoliţi, am chicotit în batjocură. Vreau doar să văd pe cineva şi îţi promit că plecăm. Ar trebui să apară din moment în moment, am verificat, holbându-mă ameţit la ceasul de la încheietura stângă.

            Jensen îşi întinse gâtul ca să privească lesne prin mulţimea sufocantă.

            — E vorba despre gagica aia... cum o cheamă?

            — Hannah, i-am răspuns printre dinţi.

            — Stai o clipă! Vocea lui apăsată a absorbit tot ritmul melodiei din club. Nu s-a prins moartea de tine din momentul în care tipa asta, Hannah, te-a înşelat?

            Mi-am piscat vârful limbii cu dinţii ca să nu scap vreo înjurătură. Mi-a tratat gestul ca un răspuns.

            — Şi atunci ce dracului cauţi aici, omule? a ţipat din nou, împingându-şi pumnul în blatul mesei. Dacă o să te surprindă ca o urmăreşti, o să te trateze ca un psihopat, mai ales după toate ştirile din ultima săptămână. Crezi că nu a citit rahaturile ce s-au scris despre tine în reviste?