Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 36

Eram obosita. M-am pus cu fata la spatarul fotoliului incomod si am adormit. Durerea din abdomen ma facea sa tresar din cand in cand, iar lacrimile stateau sa cada, dar nu s-a intamplat nimic. Singurul lucru pe care il vedeam era pielea neagra ca si ochii lui Harry atunci cand e nervos al fotoliului.

*

M-am trezit cand am auzit zgomot in jurul meu. Am icnit cand m-am intors si l-am vazut pe Harry imbracat cu blugii negri, ghetele negre si un hanorac negru. Inchidea o valiza. Nu imi spune…

-          Pleci? l-am intrebat cu vocea ragusita, facandu-l atent la mine.

-          Am o treaba, a zis rigid.

-          Si pleci lasandu-ma aici sau o sa ma tarasti dupa tine?

-          Tu stai aici.

-          Ah, bun, deci daca o sa sar de pe acoperis o sa arate ca un accident si nu ca si cum ar fi fost vina ta. Asta e un plan bun, Harry! am zis sarcastica ridicandu-ma in picioare.

-          Nu mai spune tampenii! a zis nervos trantind geanta pe jos.

-          Cum de ma lasi singura? Nu iti e teama ca va trebui sa omori jumatate de Glob ca sa ma gasesti? am intrebat ironica.

-          De aceea sta Perrie aici, ca sa aiba grija de tine! a raspuns tensionat, punandu-si pistolul la spatele pantalonilor.

-          Cat o sa fii plecat? am intrebat incet.

-          Nu stiu. De ce?

-          Voiam sa stiu cand sa programez urmatoarea bataie in care planuiesc sa te las sa imi rupi ceva. Un picior, poate o mana…

-          Taci, Alice! a strigat el nervos.

-          Urmeaza sa pleci la naiba stie unde fara sa vorbim dupa ce ai dat in mine!

-          Ti-am spus ca imi pare rau!

-          Si eu te-am implorat sa te opresti, dar tu nu ai facut-o! i-am strigat inapoi. Ti-am spus ca te iubesc! De ce nu ma lasi sa o fac?

Harry a intrerupt discutia cand a rasturnat un dulap micut. Vena de pe gat statea sa ii puste si cand m-a privit cu ochii aia injectati cu ura, nu am mai continuat.

-          Daca pui piciorul afara, daca macar o sa deschizi un geam, a inceput el cu o voce joasa si amenintatoare, stii ce o sa fac. Nu ma pune sa o fac!

Unde era Harry al meu? Cine era el?

-          Inteles? a strigat el.

Am dat din cap aprobator, desi, daca era dupa mine, urma sa sap un tunel cu mainile goale ca sa ajung afara. Si-a luat geanta si a iesit pe usa, trantind-o. Am mers la geam si am vazut pe restul baietilor adunati afara si apoi pe Harry venind spre ei. Louis a intrebat ceva, iar aparent acel ceva l-a enervat pe Harry pentru ca i-a dat un pumn. S-au urcat toti intr-o masina mare si neagra si s-au pierdut in noapte. Era o jumatate de luna care ma facea sa ma gandesc la  mine si la Harry. El era facut din doua parti. Una care stralucea a bunatate si a tot ce e frumos, iar alta neagra si periculoasa. Eram ca luna. Eram incomplete unul fara altul, dar ne impreunam foarte rar.

*

Patru zile. Patru zile fara niciun semn de viata. Nu stiam daca sunt morti, nu stiam ce fac, nu stiam cum sa continui sa mai stau intre patru pereti fara sa o iau razna. Perrie nu era deloc ingrijorata si spunea ca e ceva normal, dar eu nu eram asa sigura.