°Relationship or what?° ||namjin||

3°

_____________

De o săptămână zace în pat. O săptămână în care abia se putea deplasa până la baie, şi asta cu ajutorul lui Hoseok sau Yoongi. Şi tot cu ajutorul lor, se putea hrănii, unul dintre ei se asigura că mănâcă măcar de două ori pe zii.

Era seară, iar Namjoon nu a mai dat pe acasă de când la lăsat să zacă în pat.

Un mic suspin în scapă printre buze, privind cerul înstelat prin geamurile camerei sale.

Poate nici astă seară Namjoon nu avea de gând să vină acasă.

Poate...poate, şi-a dat seama că e o povară pentru el şi nu mai avea de ce să se întoarcă acasă, la el.

Mici lacrimi îi pătează obrajii rozalii. În acea săptămână a plâns foarte mult, iar gândul îi fugise şi la sinucidere, dar dacă Yoongi nu intervenea la timp, el clar putea fi declarat mort.

Iar era singur în întunericul nopții.

Doar el şi suferința sa.

Doar el şi gândurile sale.

Doar el, atât.

.
.
.
.
.
.
.
.

A doua zi, era rândul lui Hoseok să vină să aibă grijă de rozaliu.

Îl durea foarte tare că prietenul său era în starea aia.

Vroai ca hyungul său să scape de tot ceea ce i se întâmplă, chiar şi de Namjoon.

Un mic oftat îi scăpă printre buze, urcând in camera celui mare cu o tavă cu mâncare şi nişte pastile care îl adormeau.

-Neața hyung. Cum te mai simți? Întreabă roşcatul, punându-se la marginea patului aşezând tava pe genunchii săi.

-Destul de bine, cred. Şopteşte rozaliul, privind spre geam.

Hoseok oftează, ajutându-şi hyungul să mănânce.

.
.
.
.
.

Odată adormit, Hoseok părăseşte uşor camera acestuia, mergând spre bucătărie.

Când mai avea două trepte de cobort, se opreşte, privind spre persoana care nu credea că o va mai vedea o periadă destul de lungă.

-Kim! Mârâie roşcatul, privindu-l cu ură pe Namjoon.

-Oh, hyung, ce te aduce pe aici? Întreabă brunetul, privindu-l curios.

-Ce mă aduce aici? Mai ai şi tupeul să întrebi? Pufneşte iară roşcatul.

-Ce am făcut? Continuă brunetul, mai confuz.

Roşcatul mârâie, trântind tava iar în câteva clipe se afla lângă brunet, apucându-l strâns de guler.

-Ascultă aici curvă proastă, dacă Jin hyung nu-şi revine jur că te voi omorâ cu mâna mea, înțeles? Îl priveşte nervos roşcatul, scuipând acele cuvinte fără ca măcar să se gândească la ceea ce spune.

-Singura curvă din acea relație eşti tu. Tu, pleci după ce îl fuți atât de tare încât abia dacă mai merge, iar cum asta nu te satisface, îl mai şi lovesti ca ultimul animal. Continuă Hoseok, țipând. Tu eşti orice, mai puțin om. Îi trage un pumn, Namjoon căzând jos.

-Ce naiba? Namjoon îşi duce mâna la obrazul lovit, privindu-l pe cel mare.

-Oh, şi să nu mai îndrăzneşti să te atingi de el. L-ai distrus deja prea mult. Cu o ultimă privire aruncată spre cel mic, Hoseok strânge cioburile şi le pune pe tava intactă, mergând în bucătărie.

Oare Hoseok avea dreptate? Oare el chiar îşi distrugea iubitul fără ca el să ştie?

Oare...oare Seokjin chiar atât de rău se simțea din cauza lui?

______________

Eh, cum a ieşit?
Vă place? Dacă da, lăsați şi un mic vot

Sunt praf, am răcit şi abia pot să respir :<<

Noapte bună!🌻💜