Tot ceea ce își dorește Erin este să termine liceul cât mai repede posibil, pentru a putea studia astronomia la o facultate prestigioasă. Când descoperă însă o cometă nouă, care orbitează în jurul Pământului, fata face tot posibilul pentru a-i desco...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Expoziția de artă medievală se afla într-o clădire elegantă din centrul orașului, cu multe etaje și încăperi. Tablourile erau expuse la etajul al treilea, opere importante ale vremii respective încărcând pereții ce păreau că miros și ei acum a uleiuri. Era unul din rarele momente când intrarea era liberă, fapt pentru care o mulțime de oameni își făcuseră apariția în seara aceea. Printre ei, trei adolescenți discutau și râdeau împreună, admirând totodată frumusețea picturilor.
După câteva minute bune, citind foarte ușor dorințele prietenilor săi, Erin începu să se depărteze de ei pentru a-i lăsa singuri. O luă pe un alt coridor, plimbându-se pe lângă tablourile colorate. Cu toate că era destul de enervant pentru ea să fie nevoită să le acorde timp singuri celor doi, nu o deranja atât de tare; știa cât de mult țin Dean și Riley unul la altul și mai știa şi că uneori, au nevoie de timpul lor fără ea, chiar dacă nu îi puteau spune în față.
Ieși pe un hol mai mare, urmând să dea colțul la dreapta, când se trezi față în față cu nimeni altul decât Logan. Amândoi rămaseră blocați, privindu-se unul pe celălalt surprinși, însă reacțiile lor fură total diferite: el zâmbi, iar ea oftă și își dădu o palmă peste frunte.
— Ce faci aici? îl întrebă ea sătulă, încrucisându-şi brațele la piept.
— Nu e amuzant cum mă întrebi asta de câte ori ne întâlnim? râse el.
— Tu cumva...tu cumva mă urmărești?
Băiatul rânji, oarecum surprins și amuzat.
— Oare chiar ar fi atât de rău? Oricum, mai bine nu-mi da idei.
Erin își dădu ochii peste cap, făcând un pas în spate, intimidată. Atunci, Logan făcu un pas în față.
— Am venit cu...afaceri. Dar acum am terminat, și pot să te iau, ca să plecăm de aici, zise el relaxat.
Erin rămase șocată de curajul lui și se enervă. Îi întoarse spatele fără resentimente, vrând să plece, însă în loc să înceapă să meargă se opri pe loc.
— Nu trebuie să mă amestec în asta, îți amintești? întrebă ea, închizând câteva secunde ochii.
Logan oftă și se apropie un pas de ea, ajungând să stea lipit de spatele ei.
— În ce? zâmbi el slab, deși fata nu îl putea vedea. În seara asta sunt doar eu, Ledger. Ai putea să te convingi că nu sunt o persoană rea.
Umărul ei nu fu atins doar de mâna lui, ci și de un fior electrizant de senzații. Căci simțise atingerea lui ca fiind atât de caldă, deloc erotică, ci mai degrabă rugătoare; atingerea lui o ruga pe ea să se întoarcă.
Reveni cu fața spre el și își plimbă privirea din ochii lui către un alt perete încărcat de picturi. Erin era o persoană tare și încrederea în sine nu îi lipsea, însă, bucățica ei dintr-o timiditate ascunsă ieșea uneori la iveală. Logan zâmbi și îi prinse mâna în a lui, îndemnând-o să îl urmeze.
Puțin debusolată și confuză, Erin se trezi în fața unui lift.
— Unde mergem? îl întrebă ea, văzându-l că apasă butonul.
— O să vezi imediat.
Ușile liftului se deschiseră, iar cei doi intrară înăuntru, unde un bărbat serios la vârsta a doua se uită la ei lipsit de expresie. Străinul rămase în față, timp în care cei doi se poziționară în spatele lui. Mâna lui Erin era captivă în strânsoarea delicată a lui Logan, în timp ce degetele lor începeau să se impleticească și să se mângâie într-un ritm lent, de parcă ar fi încercat să se cunoască unul pe celălalt prin intermediul ăsta.
La un moment dat, Logan începu să zâmbească tâmp, iar Erin își întoarse privirea spre el, făcându-i un semn de "ce e?". Atunci, băiatul își mușcă buza ca să nu râdă și îi indică cu privirea unde să se uite. Când adolescenta îi urmă raza vizuală, observă doar spatele străinului din fața lor, iar mai târziu...pantalonii săi descusuți. Boxerii cu pinguini îi stârniră un râs instant lui Erin, pe care aceasta încercă să îl oprească, acoperindu-şi gura cu palma.
Auzind hâhâieli, bărbatul își întoarse subtil capul spre cei doi, însă imediat Erin și Logan începură să se uite pe tavan de parcă nu ar fi fost nimic. La următorul etaj, străinul ieși din lift, iar cei doi își dădură în sfârșit drumul la râsete.
Când în final ajunseră la ultimul etaj, băiatul o sili pe Erin să îl urmeze în continuare, până când se treziră pe acoperiș. Noaptea părea acum o mantie uriașă care învelea orașul Brooklyn într-o liniște care era tulburată din când în când doar de cântecul unor greieri. Se apropriară împreună de margine.
— De ce m-ai adus aici? întrebă Erin confuză, privindu-l pe Logan care analiza stelele.
Acesta își mută privirea către ea, explicându-i:
— Mă gândeam că poate ești în elementul tău aici. Acum câteva zile, erai în stare să mă omori pentru un telescop.
Fata începu să râdă auzindu-i replica, apoi deveni serioasă și îl aprobă.
— Cred că ai dreptate...zise, apoi îşi scutură capul. Cu prima parte, adică.
Un zâmbet amuzat traversă privirea tânărului. Rămaseră tăcuți apoi, admirând universul din jurul lor și cântecul naturii, până când, la un moment dat, concentrându-se pe cer, Logan o întrebă pe fată:
— Ce sunt stelele, Ledger?
Surprinsă de întrebare, Erin își căută puțin cuvintele, apoi începu să îi explice:
— Sunt...sunt sori, Logan. E amuzant cum oamenii cred că sunt doar niște lumini în cer, dar nimeni nu merge mai departe de explicația asta. Soarele nostru e o stea. Ei bine, și celelalte stele sunt sori. Unele au chiar planetele lor, dar noi nu putem să le vedem. Există mai multe lumi în cer decât există fire de nisip pe Pământ.
Surprins și mișcat de explicație, tânărul își mută privirea în ochii lui Erin. Nu prea știa ce voia să facă, de fapt. Într-un sens adânc, el ar fi vrut să găsească celelalte lumi în ochii ei. Prin ochii ei. Exact atunci însă, tânărul astronom își întoarse capul și Logan pierdu într-o clipă toată coloana vertebrală a nopții după care tânjea atât de rău.
