Capitolul 10: "Rachetă cu fuziune ramjet"

112 22 19
                                    

              —

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

              —...şi în final, Declarația de independență a fost semnată pe 4 iulie 1776.

                Cu o privire concentrată, Riley urmări răspunsurile lui Erin din caietul acesteia. La final, zâmbi victorioasă către prietena ei, și aruncă caietele pe covor.

             — Bună treabă, Erin! Gata, să nu mai aud niciun cuvânt despre istorie în seara asta!

                 Cele două începură să râdă zgomotos, după care strânseră materialele pentru învățat și le așezară pe biroul din camera lui Riley. Studiau deja de aproape trei ore, iar oboseala se făcea simțită din plin în toată ființa lor.

               — Vrei să vedem un film? întrebă Riley, recăpătându-şi energia și sărind din pat.

                Prietena ei dădu să răspundă, când telefonul acesteia scoase un bipăit și Erin se întinse după el. Văzând numele lui Logan pe ecran, își mușcă buza, încercând să își rețină zâmbetul care voia să dea năvală pe chipul ei.
    
                Hei, Ledger. Pot să te văd mâine seară?

                 Tânăra se trânti pe spate, ținându-şi telefonul deasupra capului, sperând să nu şi-l scape pe față. Văzându-i chipul îmbujorat și zâmbetul greu de ascuns, Riley se aruncă din nou lângă prietena ei, întrebându-o entuziasmată:

               — Cu cine vorbești?

              Luată prin surprindere, Erin blocă ecranul telefonului și încercă să afișeze o față neutră.

                — Cu nimeni.

               — Nu mă lua pe mine cu din astea, zise Riley ironic, înghiondind-o în umăr. Pot să jur că Logan are ceva de-a face cu obrajii ăstia roșii.

                 Bruneta își ciupi prietena de obraz, care râse la început, însă un sentiment de tristețe îl înlocui apoi pe cel de euforie.

                — Cred că ai dreptate. Și asta nu-i bine deloc.

                Erin se ridică apoi de pe pat, oprindu-şi privirea la propria reflexie din oglinda prietenei ei. O tânără delicată și subțirică se arată în imagine; cu tenul palid, atins de urmele soarelui atât de discret încât părea invizibilă diferența. Genele lungi, dar deschise la nuanță conturau o pereche de ochi căprui cu ușoare tente verzui, în timp ce părul cârlionțat, ușor înfoiat de la umiditate cădea într-o lungime medie pe lână umeri.

                — Erin...începu Riley gânditoare, aflându-se într-unul din  rarele ei momente când era cu adevărat serioasă. Nu te-am mai văzut așa fericită niciodată.

                  Gândul ăsta îi trimise adolescentei un fior de spaimă până în vârful degetelor. Realitatea o îngrozea. Ar fi vrut ca Logan să nu aibă niciun efect asupra ei, dar nu se putea minți singură. Pentru un moment, avu impulsul de a-i destăinui prietenei sale adevărul despre băiat, însă trebuia să contempleze mult mai mult asupra deciziei ăsteia.

Autobuz spre Jupiter Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum