Autobuz spre Jupiter

Capitolul 3: "Bucăți de lumi dispărute"

              Erin traversă holurile largi ale liceului și intră în cantină radiind de fericire. Fără să își ia prânzul măcar, se așeză la o masă singură și începu să se uite peste notițele și observațiile ei. Inima îi sălta de încântare când privea cifrele și ecuațiile din fața sa: și descoperirea lor nu ar fi fost posibilă dacă nu ajungea la timp, înaintea tuturor la telescop. Însă își aminti brusc cum ajunsese aici azi-dimineață și un moment mintea ei fu acaparată de imaginea băiatului din mașină. Era hotărâtă să îi spună tatălui său ce se întâmplase. Practic, fusese răpită. Apoi eliberată. În fine, fusese oarecum răpită, însă acum îi păsa mai mult de problema cometei.

               Şi-ar fi sunat chiar acum tatăl, dar telefonul îi murise. În toată zăpăceala ei, nu avusese nici măcar timp să caute o priză și să îl bage la încărcat, iar acum, uitase complet de asta și chiar și de ziua ei aniversară. Începu să scrie pagină după pagină, uneori verificând celelalte date din caietul ei cu observații.

               — La mulți aaaaaani! două voci se auziră clare din spatele ei, făcând-o să își scape pixul din mână.

              Se întoarse puțin la dreapta pentru a-şi vedea cei mai buni prieteni zâmbindu-i, în timp ce ea încerca să se calmeze în urma sperieturii.

              — Scuze că te-am speriat, spuse Dean, aprobat apoi de fata de lângă el.

                 Dean și Riley erau cei mai buni prieteni ai lui Erin de mai bine de şase sau şapte ani. Crescuseră împreună, intraseră la liceu împreună, ieșeau mai mereu toți trei aproape în fiecare weekend. Totuși, de când cei doi se hotărâseră să formeze un cuplu, ieșirile lor cu Erin se răriseră, din moment ce aveau nevoie și de ceva timp singuri. Fata înțelegea asta însă. Nu se simțea niciodată neglijată sau dată la o parte, căci Riley și Dean știau să își facă timp pentru prietena lor astronom.
 
               — E în regulă, râse Erin, după câteva momente. Mulțumesc!

                Riley îi așeză în față o cutie destul de mare, așteptând nerăbdătoare ca prietena ei să îl deschidă. Zis și făcut. Înăuntru, adolescenta dădu de un album cu poze plin până la ultima pagină, toate fotografiile aflându-se în ordinea cronologică din clasa a 6-a până în a 12-a. Își mușcă buza, emoționată din cauza cadoului, apoi îi îmbrățișă strâns pe cei doi. 

              Riley și Dean erau practic definiția expresiei "opușii se atrag". Fata era deschisă la activități periculoase sau riscante, în timp ce iubitul ei părea să aprecieze siguranța mai mult. De fapt, se completau, ai putea spune, căci Dean era cel care avea grijă de Riley când spiritul ei liber dădea năvală.

              Riley era o fată mărunțică, cu tenul închis și ochii mari, negri. Avea o față rotundă, cu obrăjori mari, "de veveriță" așa cum mai spunea Erin. Tunsoarea dreaptă, până a la umeri a părului ei brunet era menită să îi arate chipul mai lunguieț, după care Riley tânjea. Era puțin plinuță — probabil de aici fața rotundă — însă avea o frumusețe specifică și naturală de invidiat. Se simțea atât de bine în pielea ei, încât, ăsta devenise lucrul cel mai frumos la ea.

               — Deeeci, începu aceasta, așezându-se pe cealaltă parte a mesei. Ce faci diseară, sărbătorito?

                  Erin, fără să își ridice privirea din calculele ei, îi răspunse prinsă în treabă:

              — Um, ăh...nimic, de fapt. Am ceva important de terminat.

            — Oh, iar asteroidul ăla! se bosumflă Riley. Haide, Erin, faci 18 ani! Nu poți să îți petreci seara printre ecuații și hârtii.

               Dean se așeză lângă iubita lui, fără să se poată hotărî de partea cui să fie.

           — E o cometă, Ri! o corectă intrigată Erin. O bucată de gheață și rocă care are originea mult dincolo de orbita Pământului. Asteroizii sunt resturi ale unor planete care au existat cândva între Marte și Jupiter, îi explică ea. E o diferență ca de la cer la pământ!

              Bruneta dădu din cap, semn că a înțeles, apoi oftă zgomotos. Dean își așeză un braț pe umărul ei și o rugă din priviri să îl lase pe el să încerce.

              — Erin...ziua ta e doar astăzi. Mâine e o altă zi. O să ai tot timpul să lucrezi în continuare la...

                Băiatul gesticulă încurcat, neștiind cum să o numească:

              — La asta.

                Deși Dean avea mai mereu păreri diferite de cele ale iubitei lui, de data asta era de acord cu ea. Amândoi voiau ca Erin să se distreze puțin, ținând cont că aveau un an greu de terminat și o mulțime de examene de dat.

               Dean era un individ rar; deși calitățile lui de fotbalist atrăgeau fetele ca un magnet, pe el nu îl interesa nimeni în afară de Riley. Înalt, cu părul roşcat, tuns scurt, simetric, avea o privire caldă și un temperament liniștit, relaxat. Ținea la iubita lui și ținea la Erin, pe care cuplul se tot chinuiau să o convingă ca merită să se distreze puțin. După încă câteva insistențe, Erin oftă râzând și spuse exasperată:

              — Bine, bine, fie! O să ies cu voi în seara asta.

                 Riley nu își putu abține strigătul de fericire, făcându-l pe Dean să fie nevoit să îi acopere gura cu mâna lui. Încă erau la cantină. Cei trei începură apoi să râdă, în timp ce viitorul astronom își strânse lucrurile și le îndesă în rucsac. 

              — Și...ce o să facem, mai exact? îi întrebă Erin curioasă.

               Bruneta dădu să spună ceva, însă Dean i-o luă înainte:

              — E ziua ta, tu alegi.

             — Corect, întări și Riley.

               Sărbătorita stătu câteva momente pe gânduri, apoi le propuse zâmbitoare:

             — Ce ar fi să mergem la Will's?

             Un zâmbet micuț se contură pe fața roşcovanului, ca un fel de confirmare. Riley zise și ea, după câteva secunde de gândire:

             — Oriunde vrei tu, Erin.

             N/a: După cum probabil vedeți, am renunțat la orice program de postat. Am să actualizez cartea când o sa termin de scris și de corectat respectivul capitol, din moment ce as vrea sa o termin pana începe liceul. Sper sa îmi iasă planul ăsta :)) Oh, și, cum vi se par Riley și Dean la prima impresie?