Tărâmul Misterelor

Capitolul 11

După o săptămână...

Mihai se ridică în picioare și zise tare:
"Vlad, mai e mult până se întorc George și cu Sergiu din junglă? S-au dus după vreascuri de ceva timp.."
"Nu știu, vrei să trimit pe cineva să verifice?"
"Mă duc eu!" spun.
"Și eu!" spune Ben.
"Bine, Victor cum stăm cu securitatea? Se vede vreun dinozaur de afară?" întreabă Mihai.
Victor era urcat pe scara interioară de pe gard.
"Nimic, curios lucru, de o săptămână nu am mai văzut urmă de dinozaur!"
"Cred că e în regulă să mergeți." ne zice Mihai.
Îmi luai arma pe spate iar, Ben își luă un pistol.
"Vin și eu!" strigă Roxy.
"Vine pentru Sergiu, îi șopti eu lui Ben." enervandu-mă că o imit pe Dolores.
Cum mergeam toți prin jungla deasă, eu începeam să o întreb pe Roxy anumite lucruri legate de Sergiu.
Aceasta roși dar nu răspunse.
"Ah, ce mi-aș dori să funcționeze gps-ul." spuse Ben.
"Măcar suntem cu toții bine, nu avem victime."
"Încă." intervin.
"Ești prea sadic David, de ce nu ești optimist?" spuse Roxy.
"Voi fii optimist când voi dormi pe patul meu acasă."
"Daca vei ajunge acasă.." continuă Ben cu o tentă de glumă.
"Uite-i pe băieți" strigă Ben.
Sergiu și cu George alergau spre noi.
"Suntem urmăriți fugiți!!" strigă George.
"Cine vă urmărește??" intreb eu alergând.
Dintr-odată se aude un foc de armă.
"Oameni, cred." zise George.
"Oameni? Și de ce trag în noi?"
"Nu cred că sunt prietenoși!" spune Sergiu.
O rafală de gloanțe se îndreaptă spre noi.
"La pământ!" spune George.
Ne adăpostirăm după cateva buturugi.
"Suntem pașnici!" strig eu dar degeaba.
Scot arma și incep să trag înapoi.
Nu vedeam în ce trag, padurea era prea deasă.
"Eu rămân să le distrag atenția, voi puteți să vă târâți până la râu." zisei.
"E prea periculos pentru tine!" zise Ben.
"E singura soluție, acum haideți, dacă o să vadă ca nu mai trag o să se apropie, voi ajunge și eu la râu, dar decât să ne riscăm cu toții, mai bine mă risc doar eu."

Ceilalți plecară spre râu, în timp ce eu îmi număram gloanțele. Încă 25. Am început să trag în direcția cu pricina. Am tras vreo unsprezece gloanțe si m-am oprit. Am așteptat puțin. Apoi am tras și restul de gloanțe rămase, păstrând numai un glonț. M-am depărtat imediat târâş spre râu. Auzeam cum gloanțele nu se mai opreau unele se loveau de pământ la câțiva centimetri de mine. Ieșind din desiş văd gardul de protecție.
"Deschideți ușa repede!" țip eu.
La limită reușesc să intru pe ușă. Apoi gardul este lovit de gloanțe.

"Trebuie să ne pregătim să ripostăm. Pregătiți armele." strigă Mihai.

Eram pregătit pe scara gardului de interior, împreună cu Ben și George.
Gloanțele inamice se opresc. E liniște.

"Ce se întâmplă?" întrebă Mihai.
"S-au oprit, nu mai trag!" raspunse George.

Uitându-mă peste gard, văd o siluetă ce se apropia.

"Stai!" strig.

Cu un accent ciudat silueta zise:
"David?"

Îl recunoscui imediat. Era Alex colegul meu de clasa de la facultate. Acesta a dispărut misterios acum doi ani.

"Alex?" spusei eu mirat.
"Eu sunt, scuze că am tras în voi, eu si grupul meu am crezut ca sunteți cei de la Etoid..."
"Cine sunt ăia? strigă Mihai din spatele gardului.
"Sunt cei ce ne-au trimis în trecut."

Rămasei cu gura căscată.

"Ce?!" strigă George.
"Nu știți? De când sunteți aici?"
"De aproape două săptămâni." spusei eu hotărât.
"Noi suntem de aproape doi ani."
"Alex, ce se întâmplă?? Cum am ajuns aici?" întrebai eu.
"Am fost trimiși în trecut de această companie ,,Etoid,,."
"Acum cât timp?"
"Acum ceva timp, presupun ca în jurasicul târziu sau cretacicul timpuriu."
"Asta înseamnă acum aproximativ 80 milioane de ani.." spusei.
Grupul se agita, peste tot se auzea cum murmura "80 de milioane".
"Intră." zice Mihai.
"Aș dori să chem pe cei din grupul meu care au venit până aici." spuse Alex.
Alex intră în pe ușa gardului de protecție împreună cu doi bărbați pe nume Roger și Albert. Din spatele lui țâşneşte și o fată pe nume Elena.
Am primit oaspeții la o masă improvizată din lemn.
"Să ne povestești totul!" zice Mihai.
"Câți sunteți aici?" întrebă Alex.
George îl privi cu suspiciune si zise:
"De ce te interesează?"
"George, nu fii nepoliticos!" zise Mihai.
"Suntem 22" zisei eu.
"Interesant..." murmură Elena.
"De ce interesant? Voi câți sunteți?" întrebă George.
"Suntem 40." zise Elena.
"Ăsta este un numar foarte mare." zisei.
"V-ați gândit la o alianță?" întrebă Mihai.
"Alianță? Mai vedem." zise Alex.
"Unde e baza voastră?" întreba Victor.
"O să vă arătăm curând."
Discuția continua, iar eu scuzandu-mă puțin mă dusei la toaletă. Toaleta noastră improvizată din lemn era destul de confortabilă daca stăteai să te gândesti.
Îl văd pe George cum vine după mine și mă trage de mânecă, spunand:

"Eu n-am încredere în tipii ăștia, de cand îl cunoști pe Alex? Cum era in trecut?"
"Sigur îți faci griji degeaba, Alex n-ar avea niciodată intenții rele, cand eram colegi de facultate, era un tip glumeț, plin de viață.
"Zici tu asta, dar presimt că ceva rău se va întâmpla." zise George

Se făcu noapte. Alex plecase împreună cu prietenii săi și promise că se va reîntoarce curând.

Noaptea trecu repede și cand dimineața veni, multă lume era de acord cu ce zise Alex, mai puțin George și Roxy.