Blestemați

Capitolul doi: Următorul dans

         Euphraxia își înclină ușor capul în semn de salut, abținându-se să nu se strâmbe. Atât de tare și-ar fi dorit să îi șteargă de pe față zâmbetul acela batjocoritor cu un dos de palmă.

         ― Este în regulă, îl liniști. Vă înțeleg perfect, căci dacă aș fi fost un simplu om de rând și nu v-aș fi văzut purtând coroana, nu mi-aș fi dat seama în veci că sunteți rege, mărturisi inocent, fluturând din gene.

        Femeia își trecu scurt privirea prin încăpere, gândindu-se dacă exista cineva care ar fi putut să o scutească de acea discuție. Simțea cum dureri puternice îi cuprindeau fruntea, iar asta nu era bine deloc. Trebuie să se retragă în camerele ei cât mai curând, deși nici măcar nu ajusese de prea mult acolo. Un oftat aproape i se strecură printre buze atunci când realiză că nimeni nu era atent la ei. Mirth dispăruse subit, ceilalți trei se ocupau de musafiri, prietenele sale se delectau cu dulcuri, iar Kellan încerca să scape de o fată blondă ce se lipise ca un scai de el.

         Pe de altă parte, vârcolacul, care își ținea mâinile împreunate la spate, își pocni degetele, abținându-se să nu lase vreo replică usturătoare să îi părăsească buzele. Cu toate că știa că el și Ertas puteau să o atace în orice moment, afurisita din fața lui nu se sfiise să îl ia peste picior.

         ― Adevărul este că toți trei am ajuns să conducem înainte de vreme, spuse cu mult calm Yuraj, atrăgându-i astfel din nou atenția.

       Iar vouă nu vă convine absolut deloc faptul că aveți puterea, gândi Euphraxia, având impulsul de a-și da ochii peste cap.

        ― Țin să vă contrazic, în istoria Zirahului au fost mulți regi care și-au început domnia la vârste fragede. Iar în cazul nostru acest lucru nu se aplică, spuse și se trase un pas în spate. Acum, dacă mă scuzați, am o chestiune urgentă de discutat cu cineva, adăugă și se întoarse cu spatele la el.

          Nu își dorea să stea prea mult în prezența lui. De fapt, nu își dorea să stea prea mult pe lângă orice persoană despre care știa că îi vrea răul. Nici măcar nu apucă să răsufle ușurată sau să mai facă vreun pas, căci vocea lui Yuraj se auzi, având în ea o dulceață pe care acesta cu greu reuși să o facă să fie credibilă.

        ― De fapt, aș fi extrem de onorat dacă ați binevoi să îmi acordați următorul dans.

         Nu putea să îl refuze, iar el era conștient de acest lucru, căci o rugase suficient de tare încât aproape toți cei prezenți să îl audă. Iar dacă Euphraxia ar fi răspuns negativ, cu siguranță ar fi fost subiectul de discuție al tuturor femeilor din Zirah pentru luni bune. Asta după ce terminau de vorbit despre faptul că îmbrăcase acea rochie albastră când ar fi trebuit să poarte doliu. Astfel, se trezi încuviințând și își așeză mâna înmănușată în cea a lui care aștepta întinsă.

        Primele acorduri ale melodiei se auziră în sala balului, iar Euphraxia făcu un pas în față, moment în care Yuraj o învârti. Apoi, printr-o mișcare studiată, vârcolacul o lipi cu totul de el. Femeia încercă să se îndepărteze puțin de el, însă strâsoarea puternică nu îi dădu voie. Era prea aproape de Yuraj, iar asta și faptul că știa că toate privirile erau îndreptate spre ei îi întorceau stomacul pe dos.

        ― Arătați de-a dreptul răvășitor în această seară, îi mărturisi fixând-o cu atenție.

        Nu apucă să îi răspundă, căci următorii pași pe care trebuiră să îi facă îi despărțiră pentru câteva secunde. Acest scurt răgaz îi permise Euphraxiei să tragă puternic aer în piept. Atitudinea bărbatului și felul în care ochii lui albaștri o priveau cu o răutate abia ascunsă îi spuneau că ceva nu era în regulă. Inima i se strânse.