When It's Over II

Chapter 5 - "Boy, that sure was weird"

                 În timp ce traversau etajul doi, mergând destul de lent, Silver îi povestea foarte antrenată lui Isit un film pe care îl văzuse acum câteva seri cu Billie și Mack. Fata asculta cuminte, aprobând din când în când cu mișcări ale capului. Cele două adolescente începuseră să vorbească ceva mai mult în ultimul timp. De fapt, Isit chiar credea că ăsta ar putea fi începutul unei prietenii frumoase, deși Silver era încă sceptică în ceea ce o privește pe colega ei. Adică, Isit era o prezență destul de plăcută și deșteaptă, însă pe creață o cam enerva faptul că era de acord cu tot ce spunea. Lui Silver îi mai plăcea și să se certe.

                Silver se opri din vorbit când, în celălalt capăt la holului, venind în direcția lor, îl văzu pe Heath. Acesta o observă și el, la rândul lui, și îi zâmbi în următorul moment, în timp ce se apropia de cele două. Silver nu reacționă. Își continuă drumul normal, nerăbdătoare să treacă odată de el ca să nu o mai privească așa, însă când Heath ajunse în dreptul creței, se aplecă la urechea ei și îi zise cu vocea lui joasă:

            — Bună, Silver!

            Apoi băiatul trecu mai departe, mergând în continuare relaxat, cu mâinile în buzunare și cu un zâmbet tâmpit pe față. Adolescenta se opri în loc, nedumerită, stârnind confuzia lui Isit, care nu înțelesese toată scena. Silver se întreba: de unde îi știa el numele? Cel mai probabil se interesase de el. Dar de ce?

               Oftă iritată și își scutură capul, hotărâtă să o lase baltă.

              — Bine, nu știu ce a fost asta, dar în fine, voiam să te întreb ceva.

              Creața se uită la colega ei, ridicând sprâncenele, semn că e atentă.

           — Habar n-am dacă știai, dar weekend-ul ăsta e seara filmelor în aer liber. Vrei să mergem?

             Silver se strâmbă inițial. În fiecare an, la data respectivă, orașul ei micuț organiza seara filmelor în aer liber: pe o pânza uriașă se rulează filme toată noaptea, în parc, bucurând pe aproape toți locuitorii. Nu știa ce răspuns să îi dea lui Isit. Nu mai fusese niciodată, deși avusese ocazia.

           — Adică, știi, dacă nu vrei, nu am să te oblig...continuă apoi fata, neștiind însă cum să se poarte mai exact cu Silver.

             Creața însă primi invitația, spre surprinderea Isitei. Nu avea nimic de pierdut, totuși.

                                ***

               Heath urcă scările plictisit până la etajul al doilea. Nu mai avea chef de ultimul său curs, literatura, pentru că profesorul său, domnul White avea ceva cu el în mod evident. Bineînțeles, mustrările și orele de detenție pe care White i le oferea adolescentului răzvrătit nu însemnau mare lucru pentru Heath, din moment ce nici la detenție nu se mai ducea uneori. Asta îl făcea însă să aibă de suferit la sfârșitul anului.

             Trecu de câteva încăperi și zări în final sala de literatură în față. Era pauză. Studenții roiau pe holuri mai ceva ca țânțarii vara, dând o stare de agitație în tot liceul. Heath se opri din mers când privirea lui rămase blocată într-un atelier de pictură, unde o singură fată picta chiar și în pauză, cu căștile mari așezate pe urechi. Recunoscu imediat părul creț al lui Silver și hainele ei, pe care le reținuse când o văzuse acum câteva ore. Câteva clipe rămase în prag, holbându-se zâmbind la ea.

             Păși silențios înăuntru, de frică ca nu cumva să îi perturbe concentrarea, și se poziționă încet în spatele ei. Privi pânza așezată pe șevalet: o mulțime de culori vii umpleau tabloul, fiind bine alese și combinate. În mare parte, erau culori pastelate. De fapt, chiar și el observase că genul ăsta de tonuri o caracterizau pe Silver. Deși n-ai fi zis.

             De asemenea, lângă ea, pe un scaun alăturat, stătea frumos așezată peste rucsac o carte de astronomie. Heath citi titlul în grabă: "Cosmos".

            Băiatul se simțea intrigat de contradicția de care Silver dădea dovadă. Era ironică, rece și puțin antisocială, însă desenul ei, asemenea hainelor, vibra de fericire. Se încruntă apoi ușor. Nu o prea cunoștea pe fata asta, dar acum, că îi văzuse pictura, deveni singurul care realiză că Silver înseamnă mai mult decât sarcasm și indiferență. Cine știe câte lucruri se ascundeau în ea.

             Ușor mișcat din cauza tabloului, Heath părăsi sala, aruncând o ultimă privire către creață. Era timpul să terorizeze ora domnului White din nou.

               N/a: Voiam să vă întreb ce părere aveți despre Isit până acum? Dar despre Heath? Sunt tare curioasă de opiniile voastre :)