Souls for an eternal life | Suflete pentru o viață veșnică

1. Misiunea

 Într-o eră oarecare, Ashe își făcea datoria de a sluji cu orice preț tărâmul mult iubit, Accipiter. Membră a cavaleriei regale, aceasta primește o misiune de la șeful cavaleriei, Azir.

-Cavaler Ashe, de astăzi faci o pauză, ai o misiune individuală foarte importantă și anume să păzești temnița subterană, care este îngropată adânc sub zidurile cetății.

-Dar ce ar trebui mai exact să păzesc sau pe cine?

-Nu este de datoria ta să știi acest lucru, doar atât îți mai pot spune, nu cumva să deschizi acea ușă pentru că, ce este înauntru, ne va distruge pe toți, ai înțeles?

-Am înțeles, să trăiți!

-Nu-ți face griji, nu va dura mult. Shen va veni într-o clipă să te conducă.

Shen era desemnat unul dintre cei mai buni cavaleri și totodată era și cel care păzise ultimul temnița. Acesta a apare cu două torțe în mână și îi oferă una dintre ele lui Ashe.

-Nu te-am mai văzut de o veșnicie și totuși, tot tu ai rămas cel mai bun cavaler, spune Ashe uimită de întunericul care se adâncea pe măsură ce cobora scările castelului.

-Ce te face să crezi că cineva mi-ar putea lua locul vreodată? rostește Shen pe un ton arogant.

-Nimic, sau poate...faptul că nu ai mai putut păzi temnița.

-Nu știi ce spui domniță, ai avut curajul să intrii în cavalerie și să fii singura femeie care a făcut asta până acum, misiunea asta îți va revizui abilitățile și tăria de care ești în stare.

-Cred că am demonstrat până acum de câtă tărie dau dovadă având în vedere că am rămas de una singură pe acest tărâm.

-Războiul. Am auzit ce s-a întâmplat, era lună plină, spiritele o luaseră razna, așa mi-am dat seama ce se petrece.

-Spirite? Ce spirite? Ale naturii? râde.

-Nu ai auzit nimic.

Mai coboară două trepte.

-Am ajuns, aceasta este ușa, te rog să nu o deschizi orice ar fi, altfel, suntem morți.

-De ce nu îmi spune nimeni ce e aici? Poate așa o să fiu mult mai precaută.

-Mâine e lună plină, ține bine de cheie.

-Poftim?

-Succes Ashe! pleacă.

Ashe se uită atentă la ușă, nu erau gratii așa că nu putea vedea despre ce anume o atenționa toată lumea. Pe perete era un bilet: "Masa va fi servită de către una dintre slugi, de 2 ori pe zi".

-De două ori pe zi? strigă Ashe. Cum aș putea să dau dovadă de putere, sau tărie, mâncând de două ori pe zi?

Lângă ușă era un pat mic, prăfuit, de o singură persoană, iar lângă pat o masă fără un picior, care și ea era acoperită de praf. Se aud pași pe scări și o lumină pâlpâia neîncetat.

-Cine ești? îngroșându-și vocea.

-Sunt Zoe, ți-am adus de mâncare și am adus și o cârpă și o lenjerie de pat curată.

-Ah, mulțumesc. Tu îmi vei aduce mâncare aici?

-Nu, doar azi sunt eu, spune dând jos cearceaful prăfuit de pe pat. Slugile se vor schimba în fiecare zi pentru că ni s-a spus să nu interacționăm cu cei care păzesc temnița.

-De ce să nu interacționați?

-Pentru că, aici, temnicerii își pot dezvolta o abilitate manipulatoare și ne pot transforma în adevărate marionete, fără creier și ne pot constrângem să facem ceva dezastruos.

-Cred că glumești, cum ar putea face cineva asta?

-Vezi scheletul din colț? arată cu degetul spre el. El, era Zac, a fost constrâns de către temnicer să îi aducă ce dorește, când dorește, iar dacă refuză, să își ia viața. Cred că ți-ai dat seama de decizia lui, puterea regelui a fost mai mare.

-Nu înțeleg ce este atât de dubios la temnița asta, te transformă în vampir sau ce?

-Nu, draga mea, puterile și vibrațiile care se adună în timpul unui eveniment astral, transformă temnicerul într-o persoană de nerecunoscut, probabil ai demonstrat că ești puternică și de aceea ai fost aleasă să fii un urmaș.

-Aiureli.

-Cum doriți să credeți, succes!

Ashe se așează pe marginea patului, o privește pe slujnică plecând și îi ascultă pașii care se auzeau din ce în ce mai puțin. Ia farfuria de pe măsuță și începe să mănânce, se uita la ușa care i se părea că e doar o glumă, sau o exagerare și care în spatele ei putea să se afle mult iubita comoară a familiei regale, care trebuie să fie păzită de niște cavaleri cu frică de vampiri sau cine știe de stafii.

-O prostie.