t r a c k 1 4

401 68 23
                                    

PAISPREZECE

PAISPREZECE

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

_

Zâmbetul.

Ceva ce Jisung a adorat total la Chenle. Nu ar vrea niciodată ca acel zâmbet să dispară din amintirile lui. Energia luminoasă pe care zâmbetul lui o radia îl înnebunea pe Jisung, îl făcea să vrea să zâmbească până când l-ar fi durut obrajii.

Chiar acum, tânărul a văzut că Chenle se uita la pantofii lui cu o privire plină de afecțiune. Și-a amintit când cei doi, în dimineața de Crăciun, cu o grămadă de markere în jurul lor desenându-și pantofii reciproc.

Era o amintire prețioasă pe care Jisung o păstra cu drag în inima lui, nu doar pentru că a petrecut timp cu cel mai mare, ci pentru că a avut destul curaj și a mâzgălit un mesaj într-un colțișor din spatele pantofului lui Chenle. A fost prima sa mișcare de a-și arăta imensa dragoste pentru cel mai mare.

Se întreba dacă Chenle a văzut-o vreodată, iar dacă a făcut-o, s-a gândit la chestia asta ca la un gest platonic? A observat-o măcar?

"Hei, Ji?" Chenle a vorbit ușor, atrăgând toată atenția lui Jisung.

"Da?"

"Eu- um, poți să- ? Putem să-" Cel mai mare era un dezastru agitat și nu se putea opri din a se bâlbâi. Obrajii lui căpătaseră o ușoară culoare rozalie, băiatul tot mușcându-și buza de jos. "Putem să ne ținem de mâini mai des?"

O căldură neclară s-a răspândit în toată inima lui Jisung la auzit vorbelor celui mai mare. Erau sincere dar totuși sfioase, ceva pentru care te-ai topi pe loc.

Degetul lui mare i-a mângâiat dosul mâinii lui Chenle, care era încă împletită cu mâna lui. A ridicat mâinile lor împletite împreună și a plasat un sărut inocent pe mâna celui mai mare.

"Normal că putem."

-🐬-

Chenle nu se putea opri din a se gândi la Jisung.

Gânduri în legătură cu tânărul l-au ținut treaz aproape toată noaptea. Nu se putea gândi la nimic altceva decât la Jisung, Jisung, Jisung ore în șir.

Îi lipsea căldură celualt de asemenea, de vreme ce frigul de afară începea să se facă simțit în camera lui. Sigur, ar putea el să aibă pătura lui mare și pufoasă dar nu era de ajuns.

Dintr-o dată un gând a apărut în mintea lui și anume cum ar fi fost ca el si Jisung să stea așa îmbrățișați? Putea deja să își imagineze asta, brațele sale înconjurându-i talia și propriul său cap odihnindu-se pe pieptul tânărului. Respirând regulat în liniștea nopții în timp ce se bucură de căldura celuilalt.

Era ceva după care Chenle a tânjit înainte, iar acum a început să tănjească din nou, acest lucru afectându-l mai mult ca niciodată. A strâns în brațe delfinul de pluș pe care Jisung i l-a luat, buzele sale formând un botic la imaginea din mintea sa.

Nu știa de ce a fost atât de prost să respingă aceste sentimente frumoase pe care le avea pentru tânăr, dar apoi și-a amintit. Frica.

Frica a controlat felul în care se purta și în care se exprima. I-a păsat prea mult de ceea ce credeau alții despre el. S-a simțit atât de prost, dar nu putea face nimic.

Dacă Jisung l-a învățat un lucru despre a-ți plăcea de cineva, acela este că mereu ai vrea să fii lângă acea persoană. Să vezi pe acel cineva zâmbind și fiind fericit sunt cele mai importante lucruri, iar când acea persoană e tristă, ai face orice să îi ridici moralul.

Asta e ceea ce tânărul făcea pentru el. A rămas acolo chiar dacă știa că Chenle avea o iubită. Chenle era bucuros că a rămas, pentru că era gata să se îndrăgostească de Park Jisung din nou. Iar de data asta, nu va lăsa minciuni prostești sau persoanele care judecă să îi stea în calea către cel pe care îl iubește.

-🐬-

"șI M-A ÎNTREBAT DACĂ BE PUTEM ȚINE DE MÂINI MAI DES! BITCH URLU!" Jisung a țipat, răsucindu-se în tot patul în timp ce Jaemin doar se uita la el dezaprobator.

"E 3 dimineața Jisung, ma dor urechile la fel de rău ca-"

"Fundul?"

"Da- stAI, DESPRE CE DRACU VORBEȘTI? DE CE M-AR DUREA FUNDUL?" Jaemin a întrebat, panicându-se.

"Păi vezi tu.. am ajuns acasă mai devreme și am dat peste o ditamai scena. Te rog spune-mi că nu ați făcut-o pe canapeaua mea, aia e canapeaua mea preferată, Jaemin-hyung."

La momentul actual, cel mai mare era la fel de roz ca părul său. A fost așa de prins în moment că nici nu a observat că Jisung i-a văzut.

"A-A văzut și Chenle?"

"Din fericire, nu. Dar știe esențialul." Jisung a spus, făcându-l pe Jaemin să răsufle ușurat.

"De ce pari ușurat? Eu sunt cel mai tânăr, nu ar trebui să te îngrijoreze faptul că eu v-am văzut?"

"Hm, tu ești un top deci nu contează." Jaemin a răspuns nonșalant.

"Un top? Ce dracu e un top? Top gen jucăria? Pentru că ultima dată când am verificat, nu eram făcut din plastic sau lemn."

Jaemin doar s-a uitat la Jisung fără nicio expresie. Wow, chiar era atât de inocent.

"Ști ceva? Uită de asta. O să afli destul de curând."

Nevrând să știe ce avea Jaemin să spună în continuare, doar a dat subiectul la o parte.

"Hei, Nana-hyung?"

"Hm?"

"Crezi că o să pot vreodată să fiu într-o relație cu Lele?" Jisung a intrebat, întorcându-și capul ca să se uite la tavan.

În timp ce ochii lui trasau linii printre acea strălucire pe care stelele de plastic de pe tavanul întunecat o aveau, Jaemin a vorbit.

"Da, chiar cred. Chenle pare că se îndrăgostește de tine din ce în ce mai mult pe zi ce trece." Jaemin a răspuns sincer.

"Ești sigur că nu e din cauză că îi este dor de Jieun și că doar are nevoie se cineva să îl iubească ca să o înlocuiască pe ea? Ca o consolare?"

"Mă îndoiesc de asta, Sung. Știindu-l pe Chenle, băiatul are intenții bune. Te cunoaște din totdeauna. Știu că nu te-ar răni așa intenționat." Cel mai mare l-a asigurat.

"Pe bune?"

"Pe bune.'

-🐥-




Ghiciți cine a înviat din morți 😁😀

Cherry Kisses | chensung [română] HIATUSWhere stories live. Discover now