Citate și replici

79

•N-o să pricep niciodată de ce oamenii nu pot spune pur și simplu ce simt sau să vorbească despre ce se-ntâmplă. Nu-nțeleg. Nimic nu poate fi atât de rău. Nimic nu e atât de rău încât să nu poată fi descurcat. Nu sunt vreun cretin care se preface că e aici pentru tine și apoi va dispărea.

•Hardin și Tessa mă îmbolnăvesc. Eu sunt un cretin singuratic și ei doi sunt ca doi magneți care se atrag. Vor fi întotdeauna împreună. Știu că ăsta e adevărul. Eu nu pot fi un magnet; ca să fii magnet trebuie să ai pe cineva de care să te lipești.

•Din ziua aceea, cuvintele s-au scurs ca sângele din vene. Au fost de neoprit, indiferent cât a apăsat pe rană. Cuvintele ei au ieșit, umplând pagină după pagină cu amintiri despre ea.

•Timpul era una dintre acele forțe pe care oamenii nu le pot controla. Unul dintre puținele lucruri, de fapt. Ca oameni, suntem obsedați de timp și de ideea de a-l manipula. Unele dintre cele mai incredibile povești se învârt în jurul noțiunii de timp. De obicei, ideea e că, dacă ar avea cineva o mașină a timpului, și-ar putea schimba trecutul și viitorul. Oamenii ar deveni bogați sau celebri sau chiar ar ajunge să stăpânească lumea.

•Vorbele sunt reale și când le scriem. Când ne luăm răgazul să le dăm un aer de permanență, le facem reale.

•E mascul în toată puterea cuvântului. Are un suflet matur. Un zâmbet nepotrivit de înțelept pentru vârsta lui și o inimă de aur. E atent și fiecare atingere a lui înseamnă ceva. Privirile, săruturile lui au ceva special. Nu mă atinge pur și simplu cu buzele, ci își varsă tot sufletul în mine, sorbind o părticică din mine cu fiecare suflare.

•De ce universul permite ca acest lucru să se întâmple? De ce permite unor oameni ca noi, care suntem blocați în purgatoriul ultimelor relații, să se atașeze atât de mult unul de altul?

•Când trece prea mult timp fără să te atingă nimeni, uiți cât de important este. E o chestie înrădăcinată în mințile noastre, că avem nevoie de atingerea altcuiva din prima până în ultima noastră zi din viață.

•Acum, când i-am povestit despre cea mai urâtă zi a vieții mele, mă simt mai apropiat de ea. De ce trebuie să-i împărtășesc suferința mea ca să mă simt mai aproape de ea? Durerea n-ar trebui să ne facă să ne simțim mai bine dacă o povestim. Durerea trebuie vindecată în singurătate.

•Aș putea trăi o mie de vieți și nu te-aș merita niciodată.

•Inimia lui bate pentru mine și a mea mă doare pentru el.

•Suntem pregătiți să renunțăm la trecut? Cu tot ce înseamnă el? Cu toate lacrimile, dar și cu momentele bune? Și cu nopțile în care vânam licurici, și cu zilele în care vânam soarele? Cu tot ce a însemnat prima, a doua, a treia oară. Femeia asta a însemnat o mare parte din viața mea - sunt pregătit s-o las să plece?

•Tu fugi după iarnă și eu fug după vară. Și, dragul meu, cele două nu se-ntâlnesc niciodată.

•Uneori tragedia ne unește. Legătura pare indestructibilă, dar uneori, între lacrimi și suferința provocată de niște amintiri dureroase, poți găsi o scânteie de lumină. Cea mai mică scânteie poate înlătura întunericul și, când nu mai rămâne nimic în afară de foc și cenușă, poți spună că ai găsit un nou fel de legătură. Una care strălucește mai puternic ca soarele.

Nimic mai puțin, Anna Todd