Citate și replici

63

•Ce se întâmplă cu tine, Ştefan Salvatore, de trebuie să trăieşti în felul ăsta? De trebuie să ridici în jurul tău ziduri pentru a ţine oamenii departe de tine? De nu poţi avea încredere în nimeni? Ce se întâmplă cu tine?

•Ochii lui verzi erau dilataţi şi întunecaţi când îşi trase violent braţul, ridicând palma către ea pentru a o împiedica să îl mai atingă...şi cumva, în loc de asta, o prinsese de mână, şi acum degetele lui se împleteau strâns cu ale ei, într-un gest disperat. îşi lăsă ochii în jos, uluit, către mâinile lor împreunate. Apoi, încet, privirea îi alunecă de la degetele lor strânse către chipul ei.

•Elena simţi buzele lui Ştefan atingându-i-le pe ale ei. Şi... totul deveni foarte simplu. Toate întrebările îşi primiră răspunsul, toate temerile se liniştiră, toate îndoielile dispărură. Ceea ce simţea nu era doar pasiune, ci o tandreţe dureroasă şi o dragoste atât de puternică încât o făcea să se cutremure. Ar fi putut fi înspăimântătoare în intensitatea ei, doar că atunci când era cu el, nu se temea de nimic. Îşi găsise locul. Aici era locul ei, şi îl găsise în sfârşit. Cu Ştefan, se simţea acasă.

•Dragostea lui Ştefan o scălda, strălucea prin ea, aprinzând fiecare colţişor întunecat din adâncul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura de plăcere, de dragoste, de dor.

•I-aş putea dovedi căbpoate avea încredere în mine. Că poate avea încredere în mine indiferent ce se întâmplă,pentru totdeauna.

•Cum se poate explica asta altfel decât că el, Ştefan, era asasinul? Asta era acum, un asasin. O fiinţă malefică. O creatură născută în întuneric, menită să trăiască şi să vâneze şi să se ascundă pentru totdeauna în întuneric. Şi atunci, de ce să nu ucidă? De ce să nu-şi împlinească menirea? Dat fiind că nu putea să şi-o schimbe, ar putea foarte bine să se bucure de ea. Avea să-şi dezlănţuie forţele întunecate asupra acestui oraş care îl ura, care pornise să îl vâneze chiar în această clipă.

•A fost ca... ca un coşmar., .totul s-a întâmplat atât de încet. Nu mă puteam mişca... şi totuşi trebuia să mă mişc. Trebuia să merg mai departe. Cu fiecare pas, teama creştea tot mai mult. Aproape că îmi miroseam teama.

•Poate că va descoperi că îi place mai mult adevăratul întuneric decât amurgul palid. 

Jurnalele Vampirilor, Trezirea, L. J. Smith