21

1.3K 125 11
                                    


yoongi m-a tras de haina și m-am prăbușit pe bancheta din spate alături de el. însă ochii mei au rămași fixați pe cei ce erau la câțiva metri de mașină.

-jimin..jimin, ascultă-ma te rog! trebuie să mergem. soarele va apune cât de curând. te rog, jimin!

ochii mi s-au umplut de lacrimi. am privit spre ființa pe care o iubesc cel mai mult și am vazut ca fuge spre masina.

-coboară geamul. am zis cât de calm am putut.

spre mirarea mea, yoongi m-a ascultat și a făcut ce i-am cerut.

-doar două minute.

am dat din cap și m-am intors spre mama ce tocmai ajunse.

-jimin, unde te duci?

-ma-mama...

imi simțeam lacrimile în ochi și cum mi se incetoseaza imaginea, dar incercam să rămân calm. trebuia să plec. trebuia să o părăsesc și să îi las ei toate problemele pe care le-am comis.

-ce e, scumpule? unde te duci?

-e-eu..ma duc intr-o vacanță cu prietenii mei. t-te rog..muta-te din orașul asta, okay?

-dar, jimin, ce vacanta? și de ce sa ma mut? totul ne merge bine aici.

o lacrima mi-a cazut pe obraz când a spus ultima propoziție.

-jimin..scumpule..

si-a întins mâna sa imi șteargă lacrimile și i-am oprit-o odihnindu-mi obrazul pe ea.

nu după lung timp, am simțit mâna lui yoongi pe umărul meu și mi-am dat seama că trebuie să imi iau rămas bun și să părăsesc omul pe care îl iubesc cel mai mult.

-te iubesc, mama. ne vom revedea!

i-am împins mâna din mașină, iar apoi am demarat spre o nouă viața.

m-am intors și l-am îmbrățișat pe yoongi lasandu-mi toate lacrimile amare să se verse pe tricoul său.

ceea ce se întâmpla era greșit, era atât de încorect!

-ar fi trebuit să îl las..ar fi trebuit să îl las..

soaptele mele erau tremurate și dureroase expunându-mi toată suferință și greutatea pe care o simțeam în sufletul meu.

-nu, jimin..nu este vina ta..

yoongi ma îmbrățișa și încerca să ma consoleze, însă simțeam atât de slab ajutorul lui ; cu toate acestea nu îl învinovățeam, ci din contră îi eram recunoscător pentru faptul că ma ajuta și își risca intr-un fel viața. adică până la urmă acum era complicele meu.

strângând bluza celui mai mare și plângând, am simțit cum ma fura somnul și am adormit intr-un final în brațele sale. în brațele lui yoongi, complicele meu la crimă.

sorry, i'm gayWhere stories live. Discover now