sorry, i'm gay

5

-esti bine? m-a intrebat imediat ce am intrat în sufragerie. statea pe canapea și batea nervos din picior.

-jimin, ar trebui să pleci.

-e-eu..am facut ceva greșit?

-pleacă. te rog sa pleci.

-e-eu...

a oftat și s-a ridicat. si-a luat jacheta și a părăsit apartamentul, dar nu înainte de a ma saluta.

****

încă o noapte pierduta de adăugat pe lista mea. toată noaptea am privit tavanul absent.

atâtea de spus, dar atât de puține cuvinte.

****

jimin p.o.v :

era duminică seara. stateam în pat și ma gandeam departe. departe până în apartamentul de lângă. ce am facut greșit ieri seara? l-a supărat faptul că l-am întrebat dacă plânge? sau poate ca l-am întrebat de ceva sensibil?
as fi vrut să îi las un mesaj, să vorbesc cu el și macar sa stiu daca e mai bine însă știam ca deranjez.

ușa de la dormitorul meu s-a deschis.

-pot sa intru, jimin? a întrebat mama privindu-ma cu un zâmbet pe buze.

-desigur, mama.

ea a venit și s-a așezat lângă mine privindu-ma cu interes.

-s-a întâmplat ceva? am întrebat.

-pari abătut. azi nu ai ieșit deloc din camera ta, tu care de obicei esti in orice colț al apartamentului. voiam sa te chem la cina, dar mai poate aștepta. esti bine?

am oftat. sunt sau nu bine?

-pai..nu stiu ce sa zic.

-e vorba de baiatul din vecini, nu? te-am auzit aseara ieșind și am vrut să văd unde pleci.

m-am incruntat.

-mama!

-scuze, dragule! stiu ca ai deja aproape 22 ani, dar încă sunt îngrijorata pentru tine!

-nu e nimic..te inteleg intr-un fel..

-deci? v-ati certat?

-nu..sau da? nu stiu! am stat cu el, am vorbit și l-am luat în brate și..

-woah woah woah, stai un pic. l-ai luat în brațe? jimiiiin.. iti place cumva de acest tânăr?

am căscat gura privind-o pe mama si ce concluzii trase ea.

-e-eu..NU! n-am voie să iau un băiat în brațe fără sa-mi placa de el?

-nu și când îl cunosti de o săptămână. te cunosc, fiule. stiu ca te atasezi foarte tare de persoane, dar ai nevoie și de foarte mult timp. nu-ti sta in fire sa faci astfel de gesturi cu străinii.

-dar nu e un străin! suntem prieteni! plus ca avea nevoie de un suport!

-jimin..nici măcar pe taehyung și jungkook nu-i iei in brate foarte des. nu mai nega!!

-asta vrei sa auzi, mama? ca imi place de el?

-nu e vorba de ceea ce vreau eu sa-

-ATUNCI DE CE CONTINUI SA INSINUIEZI CEVA CE NU E ADEVĂRAT?

-calmeaza-te, jimin.. eu doar voiam sa te văd fericit după tot ce tatăl tau ne-a făcut și..si..

am simțit cum se emoționează așa că am luat-o în brațe. mama mea era printre cele mai puternice și iubitoare persoane și nu pot sa o fac sau sa o las sa sufere.

-mama..imi pare rau ca am țipat mai devreme. eu..ma pierd usor cu firea. hai sa mâncăm, okay?

ea a afirmat și am mers împreună în bucătărie unde am mâncat vorbind despre tot felul lucruri. însă în mintea mea era doar o întrebare : are mama dreptate?