Madness [h.s au]

6.

Orice as face, nu pot sa nu ma gandesc la cutitul de la Harry din sertar.Ceva nu e in regula. Nimeni nu taie carne si apoi arunca cutitul insangerat in sertar. Bineinteles ca gandurile mele sunt intrerupte de un telefon. In momentul asta sunt la cafenea cu Natalie care s-a dus sa isi comande o cafea si probabil sa flirteze cu noul chelner.

-Alo?

-Crezi in viata dupa moarte?

Tipic Harry. Fara buna, fara ce faci, pur si simplu intrebari peste intrebari din ce in ce mai bizare. SI totusi e unul din milioanele lucruri pe care le iubesc la el.

Huh...cred in viata dupa moarte? Nu stiu, nu mi-am pus niciodata problema. Imi dau seama ca am tacut un pic cam mult.

"Um...nu, nu cred. De ce? Tu crezi?"

Si el e tacut pentru o periada de timp, destul cat sa verific daca nu care cumva a inchis.

-Da, eu cred, spune sigur pe el. Trebuie sa se mai intample ceva dupa ce murim. Nu se poate sa se termine pur si simplu asa. Si mai cred ca e un loc mult mai frumos decat rahatul asta pe care il numim lume cu rahatii astia pe care ii numim oameni.

- Eu sunt un om...

- Tu esti...diferita.

- Intr-un sens bun sper.

- Nu exista cuvantul diferit intr-un sens rau.

Asta ma face sa zambesc. La fel ca oricare lucru pe care il face sau il zice el. Si totusi nu avem genul acela de relatie in care vorbim ore in sir despre caruia i-a fost mai dor. E o relatie...diferita. In cel mai bun sens.

- Dar ce e cu tine si intrebarile spontane?

- Nu stiu. Am multe intrebari si imi place sa ascult raspunsurile tale.

- Mi-e dor de tine, ii spun fara sa imi dau seama pana nu imi iese pe gura. 

E tacut o vreme. Din nou. Probabil nu ar fi trebuit sa spun asta.

- Si mie, imi raspunde si sunt aproape sigura ca am cel mai mare si mai tamp zambet pe fata pentru ca Nat se uita la mine cu un ranjet pe fata.

- Ai vrea sa ne vedem azi, poate un pic mai tarziu? ma intreaba.

-Sigur! Um, e 12:30, ai putea sa ma iei pe la 2:30 de acasa? 

-Okay.

-Siiii unde mergem?

- E surpriza.

Dupa asta inchid si ii spun lui Natalie ca ar cam trebui sa merg acasa ca sa ma pregatesc. 

-Oh, nu nu nu. Ai un iubit despre care vorbesti incontinuu de cand sunteti impreuna, trebuie sa vin ca sa ma asigur ca arati prezentabil si sa il cunosc.

O las sa vina cu mine si sfarsesc purtand o rochie turcoaz cu balerini negrii.

-Nat, nu cred ca e nevoie de chiar atat de mult ruj.

-Hai taci, oricum probabil ca o sa fie distrus pana la finalul micii voastre intalniri. E un semn pentru mine. Cu cat o sa va sarutati mai mult, cu atat o sa fie mai sters.

Imi dau ochii peste cap, iar ea imi prinde parul intr-un ponytail. Din fericire nu apuca sa imi mai faca nimic pentru ca se aude soneria de la usa.

Cobor in fuga si deschid usa unde Harry sta cu un tricou alb, o pereche de blugi negrii mulati si ghetele lui obisnuite. Il salut si il imbratisez.

-Heeeey, tu trebuie sa fi Harry! Eu sunt Natalie, prietena ei cea mai buna, si cel mai mare dusman al tau daca ii faci ceva, se introduce ea cand ajunge jos.

Dupa ce minunata mea prietena il mai sperie putin pe Haz, plecam in sfarsit.

-Deeeeeci, unde mergem? Ai zis ca e o surpriza, mor de curiozitate.

El rade.

-E posibil sa fi spus asta pentru ca nu stiam inca ce o sa facem. Daaaar, intre timp m-am gandit ca ar fi dragut sa mergem la restaurantul acela de-abia deschis in parc.

-Da! Mor de foame.

Se uita la mine si se incrunta putin.

-Ce-i cu atat de mult ruj?

E randul meu sa rad.

-Natalie a spus ca e felul ei de a verifica cat de bine a mers intalnirea, dupa cat de sters o sa fie rujul.

-Pai, atunci ar cam trebui sa incepem, spune si ma saruta. Iubesc faptul ca intotdeauna miroase a guma de mestecat de menta. Cand ne despartim, are o urma de ruj pe buze. Scot un servetel si i-l dau sa se stearga.

-Mai bine?

-Eh, mai avem de lucru. Ah, si inca ceva, spune si zambeste, aratandu-si gropitele.

Imi scoate elasticul din par si suvitele imi cad pe fata, asa ca le dau dupa urechi.

-Imi place mai tare cum arati asa.

---------------------------------------------------

Restaurantul e superb, si mancarea e minunata. Dupa ce terminam de mancat, mergem sa ne plimbam prin parc.

Stelele sunt vizibile pe cerul intunecat iar lumina lunii se reflecta in ochii mei preferati verzi. Arata ca un inger.

-Uite, un carusel, ii spun si arat spre calutii colorati care par adormiti. Ne ducem acolo si ne asezam fiecare pe unul. Eu ma uit la Harry, iar el la cer.

-Intotdeauna mi-a placut cerul noaptea, zice.

Eu doar dau din cap. Dintr-o data, se intoarce spre mine si buzele noastre se intalnesc.

- Te iubesc, spunem amandoi aproape deodata, intre saruturi.

----------------------------------------------

Heeey :)

Stiu ca nu e deloc horror deocamdata, dar promit ca urmeaza sa se intample ceva palpitant. Love youuuuuuu

-Mel

P.S Am Steal my Girlpe repeat si aproape plang in momentul asta, melodia e perfecta <333