Madness [h.s au]

11.

Cum Harry nu este de gasit ma decid sa il sun. Oricat ma gandesc nu imi vine in minte nici un loc in care ar putea fi. Formez numarul bine cunoscut insa telefonul se aude undeva in casa. L-a lasat aici...totul devine din ce in ce mai dubios. Ceva nu este in regula. Imi pun hainele cu care am venit aici, imi iau lucrurile si plec. 

Cu toate acestea tot drumul spre casa nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca ce am facut nu e decat o prostie. M-am uitat la filmul ala de groaza si dintr-o data totul pare ciudat si infricosator. Ce-o sa spuna Harry cand o sa vada ca am plecat? Nu ma mai pot intoarce acum, tocmai parchez la mine acasa si nu mai strabat drumul o data. Ii dau un mesaj mai tarziu.

Intru in casa si ma schimb intr-un onesie, bagandu-ma in pat. Si totusi, somnul dispare cand imi pun capul pe perna. Ma gandesc la tot ce s-a intamplat in ultimul timp, la modul misterios in care se comporta Harry in ultimul  timp, sangele de pe prosopul din baie, absenta lui ne-explicata astazi...si firul unei idei se creeaza in mintea mea. Imi iau laptopul si incep sa scriu tot. Intotdeauna mi-a placut sa ma inspir in cartile mele din lucruri din viata mea, insa niciodata nu am scris ceva mai infricosator si sangeros ca asta.

"...Cu usurinta unui om care face asta zilnic, Harry infige cutitul in inima lui Louis, care se zbate in zadar, Harry nesimtind nici un fel de remuscare la auzul rugamintilor prietenului sau sa ii dea drumul. Louis cade la pamant cu o ultima suflare, stand intind pe podea intr-o balta din propriul sau sange..."

A doua zi

Ma trezesc la auzul telefonului care suna pe noptiera. Ma gandesc sa il inchid avand in vedere cat de somn imi este. Iau telefonul ca sa inchid si sa ma uit la ceas dar inima mi se opreste cand vad ecranul: 15 apeluri nepreluate de la Harry si 5 mesaje care ma intreaba unde sunt si sa raspund la telefon. Deodata imi aduc aminte ce s-a intamplat aseara cand vad laptopul deschis pe pat si ce am scris. Am plecat de la el de acasa pentru ca nu l-am mai gasit si am uitat sa ii dau un mesaj ca sa il anunt ca sunt acasa. Ma pregatesc sa il sun inapoi dar numele lui Natalie apare mai intai pe ecran si raspund.

- DOAMNE MEL CE FACI UNDE ESTI M-A SUNAT HARRY SI A ZIS CA AI DISPARUT SI CA NU RASPUNZI LA TELEFON ESTI NEBUNA CE DOAMNE-

- Stiu Natalie, imi pare rau.

Ii explic tot ce s-a intamplat si pana la final reuseste sa se calmeze si sa nu mai tipe la mine desi o cam merit.

- Okay, ca tot vorbim la telefon acum si ca sa schimbam subiectul, EU SI TOM SUNTEM IMPREUNA! 

Un zambet imens apare pe fata mea.

- Awww, IN SFARSIT l-ai cucerit, spun ca sa o enervez.

- Taci, murea dupa mine de la inceput sunt convinsa. Trebuie sa ne vedem cat mai curand, treci pe la mine pe acasa in cateva ore ca oricum nu fac nimic.

Ma pregatesc sa ii raspund dar ma intrerupe soneria de la usa.

- Trebuie sa inchid Nat, ne vedem in curand.

Deschid usa si un Harry cu niste cearcane proemintente ma strange in brate atat de tare ca nu mai pot respira.

-UNDE AI FOST MEL, O DOAMNE TE-AM CAUTAT PESTE TOT SI TE-AM SUNAT SI-

Si bineinteles o iau de la capat si ii explic si lui despre cum nu era acasa aseara si m-am speriat si ca stiu ca a fost stupid dar m-am gandit sa vin acasa. Am lasat nementionat faptul ca si prosopul plin de sange si alti factori m-au speriat aseara in afara de film. 

- Imi pare rau ca am plecat, am obiceiul prost sa ies la plimbari nocturne cand nu pot dormi. Promit ca nu o sa se mai intample.

In timp ce ii povesteam cumva am ajuns amandoi pe canapeaua mea unul langa altul iar eu cu picioarele in poala lui.

- Si eu promit ca nu o sa mai plec niciodata asa fara sa te anunt.

Imi pun capul pe umarul lui Harry si el se intinde spre telecomanda ca sa dea drumul la televizor. Se deschide pe stiri. O poza cu o fata care imi pare cunoscuta apare pe ecran, o fata care se pare ca a fost gasita dupa ce a fost impuscata mortal in cap pe o alee din apropierea casei ei. Atunci imi dau seama cine e: fata aceea pe care am vazut-o in cafenea, cea a carei iubit o insela. Un fior imi trece pe sira spinarii, o vazusem pe aceasta persoana si acum era undeva intr-o morga. Harry pare foarte incordat si nu e uita la televizor, ci parca prin el.

-Unde e baia? ma intreaba.

- A doua usa cum urci pe stanga.

Se duce iar eu continui sa ma uit la stiri, insa dupa 10 minute imi dau seama ca ceva nu e in regula. Harry nu s-a intors inca. Urc sa il caut insa el nu este la baie ci in camera, uitandu-se in laptopul care a ramas deschis de aseara la ce am scris, cu o expresie speriata si nervoasa pe chip.

-Harry, esti okay? il intreb.

- Da, um, am o intalnire la care trebuie sa ajung in curand, dar ne vedem diseara, okay? 

Nu asteapta un raspuns, ma saruta pe obraz si iese grabit din casa.

Si, o luam de la capat. Dintr-o data eu si Harry nu mai putem sa avem o zi normala impreuna. L-a deranjat oare ce am scris si ca am folosit numele lui si al prietenului lui? O doamne, asta e, am scris o poveste in care el isi omoara propriul prieten. 

Trebuie sa il gasesc si sa imi cer scuze.

--------------------------------------------

M-AM DECIS SA CONTINUI CARTEA YAYAYAYAYAY

Harry in poza atasata este PERFECT SUPERB MOR.

Okay sper ca va place capitolul :) lasati un comentariu please ca sa stiu daca va place si ce sa schimb

VA IUBEEEEESC

-Melanie